În industria cărţii, revoluţia digitală nu a mai venit. Acum cinci ani se cânta prohodul tipăriturii, acum cu un picior în groapă sunt cărţile electronice. Vânzările scad în vreme ce cartea fizică produce tot mai mulţi bani. Paradoxul - căderea ebook-ului e dată de acelaşi lucru care-i promitea ascensiunea: răspândirea smartphone-urilor şi a tabletelor.
Mai bine de două miliarde de oameni au telefoane inteligente şi totuşi din ce în ce mai puţini le folosesc la citit.
În Statele Unite, vânzările de cărţi digitale au scăzut anul trecut cu 17% în vreme ce cartea fizică a urcat cu aproape 5%. Marea Britanie e la al doilea an de căderi, Canada cumpără şi ea mai puţine e-bookuri, iar tendinţa e vizibilă pe toate pieţele mari.
Cititorii nu vor să mai stea cu ochii în ecran, spun editurile. Se aşteptau ca răspândirea telefoanelor inteligente să le crească veniturile din zona digitală, însă inversa e valabilă. Inclusiv copiii născuţi şi crescuţi cu internet preferă cartea fizică.
În Marea Britanie, dacă 50% din cărţile de ficţiune sunt în format electronic, doar 4% din cărţile de ficţiune pentru copii sunt electronice. Ebook-ul e impersonal, cititorul nu se poate ataşa de el, învaţă mai greu din el, îi strică vederea; îi strică şi somnul. Studii peste studii au arătat că formatul digital e departe de a fi superior tipăriturii.
Acum ascensiunea lui pare să fi fost mai degrabă conjuncturală. Ebook-ul are aproape 10 ani de viaţă - primii, şi cei mai spectaculoşi, petrecuţi în criză. Preţurile mici dădeau peste cap modelul de business al editurilor, dar astăzi competiţia dintre acestea nu mai e un concurs de tăiat costuri. Wall Street Journal arată că marile edituri sunt acum interesate să crească calitatea ediţiilor în format hârtie. Cărţile sunt mai frumoase; se oferă mai multă atenţie designului, a felului în care cartea se simte în mână.
Cu alte cuvinte, astăzi se vinde opusul e-bookului. Şi totuşi, industria cărţii nu s-a întors cu totul în trecut. Cartea electronică a creat noi aşteptări - viteza. Cititorii vor cartea repede, iar ciclul de la concept la raftul librăriei se scurtează. În unele cazuri, contractele editurilor cu autorii le lasă celor din urmă numai opt luni de zile pentru a scrie o carte. Adică mai puţin de jumătate din timpul oferit în urmă cu câţiva ani.
Ce s-a schimbat sunt tendinţele de consum. Cartea politică se vinde acum foarte bine, doar că politica e volatilă, ceea ce face şi cartea perisabilă. Ritmul alert al schimbărilor din marile guverne, alegerile cu final neaşteptat şi nevoia oamenilor de a înţelege ce se întâmplă forţează editurile să-şi regândească modelul încă o dată. Îşi simplifică structura, îşi fac businessul mai suplu şi mai concentrat, tocmai fiincă poveştile lui Emmanuel Macron sau a lui Marine le Pen sunt vandabile o scurtă perioadă de timp.