O bonă măcelăreşte copiii unei familii de americani, tema unui roman premiat cu Goncourt
O bonă măcelăreşte copiii unei familii de americani. Este subiectul romanului scris de Leila Slimani, scriitoare premiată cu Goncourt. Este originară din Maroc, dar şi-a făcut studiile la Paris. De profesie jurnalist, Leila Slimani a devenit, în scurt timp de la venirea în Hexagon, unul dintre scriitorii tineri extrem de apreciaţi de criticii literari. În anul 2016, a obţinut premiul Goncourt pentru romanul „Chanson Douce", Cântec Lin.
În pofida prejudecăţilor legate de atitudinile rasiste, scriitorii de limbă franceză din Magreb ţin adesea prima pagină a actualităţilor literare din Franţa. Leila Slimani şi Kamel Daoud, autorul algerian ameninţat cu fatwa de un imam algerian, sunt adesea chemaţi în platourile televiziunilor franceze pentru a dezbate realităţile sociale, chiar politice, din Hexagon.
„Pentru un scriitor, naţionalitatea nu contează, nu are aşa mare importanţă. Şi pentru Kamel Daoud este la fel. Amândoi am reacţionat la problemele din ţările noastre natele, ne-am revoltat. Aşa că, iată, nu suntem doar scriitori, ci şi cetăţeni”, spune Leila Slimani într-un interviu acordat emisiunii „Digicult”.
Pentru un scriitor venit din Magreb, asimilarea culturii occidentale ar putea fi un drum anevoios. Nu a fost cazul Leilei Slimani. Anul trecut, preşedintele Emmanuel Macron i-a propus funcţia de ministru al culturii. Autoarea a refuzat.
În schimb, a primit Goncourt-ul. Tema romanului? Nicidecum de inspiraţie orientală, ci povestea unei crime odioase, în New York. Cartea, apărută de curând şi în limba română, pune în lumină tabloul societăţii contemporane, din prisma statutului femeii şi a prejudecăţilor de clasă sau culturale.
„Sunt femei venite din diferite părţi ale lumii, din ţări aflate în război. Sunt femei care şi-au abandonat propriii copii pentru a îngriji copiii altora”, detalia Leila Slimani într-o discuție la France 5.
Subiectul cărţii, preluat din actualitate, şochează de la primele rânduri: o bonă măcelăreşte copiii unei familii de americani.
„Bebeluşul a murit. N-a fost nevoie decât de câteva secunde. Doctorul i-a asigurat că nu suferise” - așa începe cartea.
„Am început romanul cu această scenă violentă şi tragică, percutantă, pentru a capta de la început cititorul. Este un fel de a-l determina pe cititor să devină martor la felul în care s-a ajuns la acea tragedie”, explică Leila Slimani.
Tânîra este un autor curajos. Romanele sale de început abordează un subiect tabu al lumii orientale: sexualitatea. Tema preferată de scriitorii europeni romantici a fost multă vreme ignorată de autorii de origine magrebiană. Pentru Leila Slimani, însă, sexul este un subiect literar ca oricare altul. Romanul său, „Dans le jardin de l'ogre”, „În grădina căpcăunului”, a fost declarat de critici „Doamna Bovary” în varianta necenzurată.
„Sunt multe cărţi pe tema sexualităţii în ţările musulmane, din ţările Magrebului. S-au scris multe cărţi de erotologie şi despre erotism, cu abordări diferite, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. A existat o întreagă viziune orientalistă a lumii magrebiene, despre fantasme, haremuri etc. Scriitorii occidentali au scris despre ele. Ceea ce am vrut eu a fost o continuare a acestei fotografii de epocă; am vrut să surprind felul în care femeile din Maroc vorbesc despre corpul lor, despre sexualitate, mi s-a părut interesant să surprind acest lucru”, explică scriitoarea laureată a premiului Goncourt.
Înainte să-şi continuie studiile la Paris, în perioada Primăverii Arabe, Leila Slimani a fost jurnalist. În urma interviurilor realizate cu femeile din Maroc, din medii sociale şi educaţionale diferite, autoarea a decis să includă poveştile acestora într-un volum. Oprimare, machism, stereotipuri sexuale şi prejudecăţi legate de statutul femeii în societate sunt subiecte abordate fără inhibiţii de autoarea marocană.
„În Maroc, avem o limbă arabă clasică, scrisă, pe care nu o vorbeşte nimeni; dar avem şi o limbă arabă vorbită, nescrisă, care conţine cuvinte legate de sexualitate, foarte vulgare, brutale chiar. Aşa că femeilor le este jenă să folosească astfel de termeni, pe care îi consideră grosieri. De aceea am abordat subiectul vocabularului din zona sexualităţii. Lucruri din acestea se întâmplă în multe locuri din lume. În unele zone, femeile au aproximativ aceleaşi drepturi ca bărbaţii, dar realitatea este că multe femei trăiesc în condiţii oribile. Situaţia este aşa în Africa subsahariană, în părţi din Asia, chiar şi în Franţa. În Franţa, o dată la trei zile, o femeie moare bătută de partenerul său şi doar 1% din violuri sunt raportate la tribunal. Apoi vedem ce se întâmplă în Statele Unite, violenţa şi agresiunile sexuale asupra femeilor. Din păcate, situaţia femeilor în lume este teribilă, fireşte, în moduri diferite. Altfel este în Afganistan, altfel în Iran şi altfel în Statele Unite. Dar, ca linie generală, oprimarea femeilor în lume este o constantă cât se poate de reală”, subliniază Leila Slimani.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
