Mircea Druc la Digipedia: „Dacă Gorbaciov n-a reuşit să păstreze imperiul sovietic, cum să-i reuşească lui Putin să-l refacă?”
Invitat la Digipedia Digi24, fostul premier moldovean Mircea Druc face apel la calm şi linişte în chestiunea imperiului rus pe care Vladimir Putin şi-ar dori să îl reclădească pe ruinele fostei Uniuni Sovietice: „Nu, vă spune Mircea Druc. Dacă Gorbaciov n-a reuşit să păstreze imperiul sovietic, cum să-i reuşească lui Putin să-l refacă?” În discuţia sa cu gazda emisiunii, Emil Hurezeanu, fostul oficial de la Chişinău îşi aminteşte şi de alte epoci din istoria statului rupt de România, inclusiv marea foamete, când oamenii mâncau zahăr cu linguriţa şi zvonurile de canibalism erau tot mai prezente: „Mama, auzind relatările, mă ţinea şi devenise isterică, să nu-i fure băiatul să-l mănânce”, spune Mircea Druc.
„Ce face Vladimir Putin e altă poveste. Dacă n-a putut Mihail Sergheevici Gorbaciov, stimatul, agreatul iubitul conducător, dacă el n-a reuşit să păstreze imperiul sovietic, cum să-i reuşească lui Putin să refacă imperiul?
Eu ştiu ce vorbiţi la Bucureşti, ce vorbeşte Europa. Este o mare pasiune a nostalgicilor din Rusia care vor imperiu cu orice preţ. Fie imperiu ţarist, fie pravoslavnic, comunist, boşevic, liberal, dar imperiu să fie. Lor le place imperiul. Nu, vă spune Mircea Druc.
(...)
Vreau să vă fac să fiţi liniştiţi. Chestia cu refacerea imperiului nu e posibilă. Nu-l putem ajuta cu nimic pe Putin.
Nu sunt Vanda, mama Omida, Nostradamus, dar dacă mă invitaţi, vă spun: Staţi liniştiţi, nu se va reface imperiul. Dimpotrivă. Ce s-a întâmplat în Ucraina e începutul dezmbembrării în continuare.
Ceea ce nu vrea să înţeleagă o bună parte din policienii de la Bucureşti sau din Europa e că nu putea face Gorbaciov ce voia.”
Amintirile lui Mircea Druc, povestite la Digipedia
„Perioada Kazahstan a fost decisivă pentru parcursul vieţii mele. Am nimerit ca tractorist, pentru că în satele din nordul Bucovinei şi din Basarabia, după moartea lui Stalin, s-a creat o situaţie de şomaj masiv. Terminând şcoala, orice tânăr întors din armata sovietică nu avea unde să lucreze, şi atunci trebuia să se întoarcă în Siberia, Kazahstan.
Atunci începuse epopeea hruşciovistă cu desţelenirea, pământurile virgine, cum le ziceam noi. Puteai lucra şi să câştigi. Pentru părinţii mei a fost o mare bucurie că le-am trimis de-acolo 6 tone de pâine. Am câştigat bani pentru mine, pentru că voiam să ajung să învăţ.
În Kazahstan am nimerit între foşti deportaţi, foşti deţinuţi, toţi colegii de brigadă. Şeful meu era un german. Restul erau cecenii şi inguşii. Unii, după ce au stat în lagăr, au fost eliberaţi, dar nu mai aveau dreptul să lucreze sau să se întoarcă de unde au fost luaţi.
În acea brigadă s-a apropiat de mine un om care mi se părea foarte reprezentativ şi interesant. Mi-a zis: văd că citeşti. Purtam în sân, când ploua, un ghid de conversaţie rus-italian şi învăţam italiana. Îmi scoate un mic dicţionar şi zice: Am fost consilier sovietic în Spania şi acest mic dicţionar rus-spaniol l-am purtat în tranşeele din războiul civil. Ia-l tu, pentru că am înţeles că eşti român şi limba ta seamănă cu spaniola.
(...)
Până la 50 de ani n-am avut fericirea... deşi visul meu era să am un curs sau să lucrez în limba maternă... Toată viaţa am studiat, lucrat şi am ţinut cursuri în rusă, cu părere de rău.
(...)
Prima imagine pe care o ţin minte e din martie 1944: ostaşii sovietici care dorm la noi în casă. Apoi, peste o lună, mobilizarea tuturor bărbaţilor, tata cu mine în braţe ieşind în câmp, femeile bocesc, bărbaţii plâng, îşi iau rămas bun, plecaţi în sâmbăta Paştelui pe front.
Frontul a fost rupt în martie 1944, nordul Basarabiei şi Bucovinei ocupat de sovietici până la Soroca. Toţi au fost mobilizaţi. Şi de acolo am memoriile tatălui cu ce s-a întâmplat cu ei, duşi la luarea Berlinului. Au murit ca muştele. Carne de tun.
Ţin minte foarte bine venirea tatălui în 46, foametea din 46-47, în clasa I, când oamenii mureau de foame. Trebuia să mărşăluim prin praful satului şi să cântăm „Muncim cu îndrăzneală, trăim bucuroşi, căci Stalin ne-a dat un trai norocos”. Cu bocanci americani şi zahăr. Luam în fiecare dimineaţă, ne dădea învăţătoarea. Mi-amintesc cum mârâiam şi plângeam să ni-l pună în palmă. Ea nu înţelegea că din palmă poţi să lingi şi plăcerea e mai mare. Ne încolona şi zicea: Gura mare. Şi ne dădea cu linguriţa.
(...)
Se vorbea de fenomene de canibalism. Fratele mai mic al mamei s-a întors de pe front rănit la Belgrad şi lucra la miliţie, în Bălţi. Venea sâmbăta acasă să-şi oblojească rana. Bunica îi spunea asta, că au cazuri de canibalism, oamenii sunt transformaţi în pârjoale.
Cumnata mamei, soţia unchiului Ion Druc, s-a dus să caute ceva de mâncare şi nici până azi nu mai ştim nimic de ea. Mama, auzind relatările unchiului, mă ţinea şi devenise isterică, să nu-i fure băiatul să-l mănânce. Ne-a salvat tata, întors de pe front.
Ştiu din auzite că a fost foamete şi pe celălalt mal al Prutului, şi în Dobrogea. Dar cea mai mare suferinţă a fost centrul Basarabiei şi nordul Basarabiei. Mai uşor a fost la Cernăuţi. Se mai duceau şi se întorceau cu o legătură mică de fasole, se mai găsea câte ceva.
(...)
Le-am spus fiicelor: Dacă veţi vedea vreodată că s-a destrămat imperiul, să vă luaţi copiii şi sa veniţi la mormânt şi să spuneţi că aici e bunicul, care a avut un vis: să vadă dispariţia URSS. Recent, fiică-mea, Corina mi-a zis: A dispărut URSS, de ce nu te astâmperi?
(...)
Cum a fost când m-a întrebat Gorbaciov de ce a ajuns la urechile lui că guvernul Republicii Moldova nu face nimic pentru referendumul pentru păstrarea URSS. Ştiam că nici Snegur nu vrea. Mă refer la referendumul din aprilie din 1991, exact atunci când Bucureştiul venea triumfal că semnase păstrarea prieteniei. A luat-o înaintea ungurilor, a cehoslovacilor, a polonezilor.
Într-un moment de nesăbuinţă, am zis (lui Mihai Gorbaciov – n.red.) că nu vom participa. De ce? Şi într-un caz, şi în altul, imperiul va dispărea. Ce ai spus? Am avut impresia că o să-i apară o lacrimă în ochi. Poţi să vorbeşti aşa ceva? Atunci i-am spus: Vă respect atât de mult, încât nu pot să vă mint. De când sunt eu mi-am dorit asta şi sunt sigur că imperiul se va destrăma. După aceea l-a chemat pe Snegur şi i-a zis: Fie vă debarasaţi de acest premier nebun, fie veţi avea două republici în plus: Găgăuzia şi Transnistria.”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
