Şîşkin dezvoltă în cărţile sale marile teme ale literaturii ruse: iubirea, moartea, credinţa. Criticii l-au comparat cu Tolstoi şi Dostoievski.
„Scriitorul trebuie să transpună în limbaj ceea ce este fundamental, viaţa şi moartea. Scriitorul traduce viaţa în cuvinte”, spune Mihail Șîșkin.
El crede că poveştile oamenilor sunt nepreţuite. A lucrat ani buni ca interpret în Elveţia, la biroul pentru refugiaţi. Iar în romanul „Părul Venerei” s-a inspirat din relatările pe care le-a auzit de la exilaţi. Fiecare dintre noi ar trebui să ne scriem povestea, crede Şîşkin.
„E important pentru fiecare să scrie o singură carte, cea a vieţii sale. Un scriitor profesionist trebuie să inventeze detalii, dar în viaţa reală nu eşti nevoit să inventezi, pentru că poveştile sunt adevărate”, explică Mihail Șîșkin.
Nu se consideră un scriitor profesionist, ci mai degrabă un servitor al literaturii. Mihail Şîşkin crede că nu poţi deveni scriitor din senin, pornirea trebuie să vină încă din copilărie.
„În cazul meu a fost aşa: nu aveam prieteni, aveam o mulţime de cărţi, iar într-o zi am început să mă joc cu cărţile şi acum nu mă mai pot opri din joc”, mărturisește scriitorul.