INTERVIU. Vivi Drăgan Vasile: Dacă sunt bani, nu merită să faci film pe digital
Vivi Drăgan este director de imagine de 28 de ani și încă de la început și-a dorit filme fără mari pretenții metafizice. Filme pe gustul publicului. De 28 de ani este foarte pasionat de meseria lui.
„Pentru mine filmul, filmarea, e un concediu, e o sărbătoare. Și trebuie să fie așa pentru toată echipa, ca să funcționeze. Nu se poate veni la filmare ca la servici și toată lumea trebuie să iubească cumva chestia sau trebuie să-i înveți să o iubească”, spune Vivi Drăgan Vasile, director de imagine.
„Îmi place să mă implic și în scenariu, adică de multe ori poate supăr câteodată orgoliile, vanitățile unui regizor, dar îmi place să spun ce cred și ce nu cred. Îmi place de asemenea să stau după filmare la montaj, să am idei și să încerc să zic și eu ce cred. Deci sunt stilul de operator care se implică în film și care mă doare sufletul dacă iese bine sau iese prost, mă preocupă asta. Mi se pare și copilul meu într-un fel. Dincolo de cele două-trei becuri pe care le aprind eu și nu știu ce obiective pun pe aparat”, spune el.
În 1988, Stere Gulea se pregătea să filmeze „Moromeții”. Nu se gândea la Vivi Drăgan ca operator și nici la Luminița Gheorghiu pentru rolul Catrinei. Până la urmă, însă, ei au fost aleșii. Și a avut mână bună. Ca dovada că „Moromeții” ramâne unul din cele mai puternice filme românești.
„Paradoxal, pe vremea aia operatorul era mult mai liber. Partidul, tovarășii de la Ideologic, îi frământau povestea, cuvântul unui scenariu, și că ce poate însemna el dacă cineva face o analogie cu respectivul text. Operatorul era liber să faca totuși ce voia și avea și timp”, povestește cineastul.
Anul 1991. Kilometrul 0. Piața Universității, zona liberă de neo-comunism. Soarele răsare, Iliescu apare. Mii și mii de „golani” ieșeau în stradă zi de zi.
„Simțeam nevoia ca orice om cât de cât cinstit de pe vremea aia, după 90, să mă spăl de păcate. Că sigur aveam și eu păcate, nu? Că trăisem în sistemul ala în orice sistem trăiești, prinzi un pic de noroi și un pic de culoare din acel sistem. Deci a fost un reflex de-al meu personal și de asemenea de-al lui Vlad Păunescu și de al lui Sorin Ilieșiu de a face ceva ca un mod de a te spăla pe față”, spune Vivi Drăgan Vasile.
„Am mers la directorul tehnic de pe atunci și am cerut echipament de filmare, să mergem trei zile și trei nopți, și noaptea să filmăm în Piață. Ne-a primit cu mare larghețe, fusese Revoluția, toți erau pozitivi, inclusiv direcția studioului. Și am primit echipament, lumină și trei camere. Și am filmat pe 35, evident. Din acel film am făcut într-o săptămână un film de zece minute și a fost gata la Costinești, era Festivalul de la Costinești. Acolo l-am prezentat într-o seară, era ziua de 13 iulie, ziua în care a fost eliberat Marian Munteanu! (...) Au fost urale, s-a ridicat lumea în picioare, brichete aprinse, ceva fantastic”, își amintește directorul de imagine.
Filmul „Te iubesc, libertate” se află și acum pe o bobină de film. A fost baza de la care a pornit documentarul „Piata Universității”, premiat cu mare vâlvă pe 24 aprilie 1991. Filmul surprinde cele 53 de zile ale fenomenului „Piața Universității” și Mineriada din 14-15 iunie.
„Pot să spun că a fost cea mai tare premieră din viața mea. Cu câtă emoție... și am simțit că e important să faci film chiar dacă el e la limita jurnalismului, de exemplu”, afirmă Vivi Drăgan.
„Nu pot să zic că am fost subiectiv, dar dintre vorbitori, am lăsat pe vorbitori să zică fiecare ce a vrut, cum a vrut, dacă am avut imagini care se contraziceau, le-am spus deasupra. Dacă asta e manipulare nu știu, nu l-am tăiat, nu i-am ciuntit cuvintele, dar am pus ce imagini am vrut. O experiență extraordinară! Am fost și eu odată regizor, între ghilimele, dar de fapt, desigur, am fost jurnalist: am și filmat, am și montat, de aceea, profesional, cred că face parte din cele două sau trei filme pe care le-am făcut din cele foarte multe, care vor rămâne și peste 20 de ani. Restul o să treacă, o să îmbătrânească, normal”, consideră el.
Regizorii din vechea gardă au filmat cu el, Horațiu Mălăele s-a gândit la Vivi când a făcut primul său lungmetraj, „Nunta Mută”. Iar tânăra generație a învățat meserie tot de la Dom' Profesor. A fost alături de Tudor Giurgiu și de Radu Muntean la debuturile lor cinematografice.
Recent, a lucrat alături de Tudor Giurgiu pentru cel mai nou lungmetraj al acestuia, „Despre oameni și melci”, dar și din nou, împreună cu Stere Gulea și Luminița Gheorghiu, pentru „Sunt o babă comunistă”.
„Eu cred că relația asta trebuie, relația și lucrul la un film trebuie bine pregătit înainte. Să îl cunoști bine pe cel cu care lucrezi. Și e mai degrabă, și e evident primordial obligația operatorului de a încerca să îl cunoască pe regizor. Pentru că după aceea, la filmare, nu e timp. Nu mai e timp, nu se mai face film, ca pe vremuri, în două-trei luni de filmare la un film”, spune vivi Drăgan Vasile.
Este drept, filmul se naște în mintea regizorului, dar ochiul directorului de imagine e cel care transpune imaginația regizorului în realitate. Pentru asta, Vivi are nevoie de peliculă. Care, din punctul lui de vedere, nu va muri niciodată.
„Niciodată culoarea din fotografie obținută chimic nu va fi aceeași. Aceeași nuanță, aceeași catifea. Același volum precum culoarea formată fizic, electronic. Nu sunt aceleași culori. Nu sunt singurul nebun contra-curentului, știu că nu ajută cu nimic dacă eu vin în contra curentului cu pieptul meu scheletic și încerc să țin piept... știu, e o prostie și sunt și stupid, și ridicol. Dar rămân pe poziția mea și zic: atunci când sunt bani, nu cred că merită să faci film pe digital”, susține directorul de imagine.
„Nici Cristi Puiu, nici Cristi Mungiu, nici Radu Muntean până acum, toți din noul val, nici Crișan n-au filmat pe digital, au filmat pe peliculă. Deci, deși au bugete mici, s-au strâns, au strâns din acea parte a corpului pe care o știți voi cât au putut și au filmat pe peliculă la un mod serios”, amintește el.
De fapt, Vivi Dragan Vasile e, pe undeva, ca pelicula pe care o prețuieste atât de sincer. Când spui numele lui, spui calitate și creativitate, spui rezistență și rigurozitate. Spui simplu, Dom' Profesor.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
