INTERVIU. Kempes s-a întors: „Sufletul meu a rămas aici. (...) A trebuit să vin eu după suflet, nu sufletul cu mine”
La începutul anilor 90, Cargo era una dintre formațiile de top ale rock-ului românesc. Decembrie 1989 adusese o mulțime de speranțe pentru muzicienii noștri. Deziluziile le-au luat, însă, locul, destul de curând.
„Toată lumea a avut mari speranțe, a zis că totul s-a schimbat radical. Și-au fost foarte mulți decepționați, în timp, că nu s-a întâmplat într-o lună - două, s-a întâmplat în ani de zile! Dacă aș fi putut să fiu politician, adică cu puterea (...) decizională, multe aș schimba. Eu am vrut să fiu ministru! Dar nu știu să mint. Și cam asta era problema!”, a declarat Ovidiu Ioncu „Kempes” într-un interviu pentru Digi24.
„După Revoluție, speranțele au fost uriașe. Cred că fiecare în parte a zis "Suntem liberi!". (...) A fost o refulare a publicului român, vizavi de toate concertele care au fost până în 2003. Tocmai de aceea, publicul era, tot timpul, aproape de muzica în sine (...) Anii ăștia, din 2003 până m-am întors, publicul a rămas la fel, nu s-a schimbat. Doar că mass-media (...) nu promovează cum era cu 10, 12, 15 ani în urmă”, spune muzicianul.
Cargo a rămas una dintre favoritele publicului până în zilele noastre. Solistul trupei, însă, a decis să părăsească România și a locuit, aproape 10 ani, în Australia. Idolul a milioane de compatrioți, Kempes a crezut că, departe de țară, se va lecui de microbul rock-ului. N-a reușit.
„Am fost foarte decepționat. Prima oară supărat, după aia decepționat, tocmai de-aceea m-am hotărât, până la urmă, să plec. În sensul că n-am mai vrut să aud deloc de muzică. Doar că, după vreo șase luni, am vrut să văd ce se întâmplă, de fapt, cu lumea muzicală și, în timp, tot mi-a crescut chestia aia în suflet: de fapt, treaba mea e să cânt, nu să fac altceva. (...) Adevărul este că, dacă o persoană a fost o dată pe scenă, cât va trăi îl va "mânca" (...): Trebuie să urc pe scenă, trebuie să cânt!”, mărturisește Ovidiu Ioncu „Kempes”.
Unele voci susțin că vremea rock-ului a trecut. Că este timpul pentru genuri noi și că rockerii ar trebui să iasă la pensie. Kempes a avut aceeași impresie, la întoarcerea în România.
„Nu există industrie muzicală. Adică există, doar că e foarte trunchiată, nu e ca în țările civilizate. Adică ai o trupă cu cinci oameni și în spate sunt alți 200 care lucrează. (...) La noi e complicat, încă. Nu știu cine ar putea să schimbe și cum s-ar putea schimba chestia asta. (...) Când am venit în țară, acum patru ani, am zis că rock-ul s-a dus, nu mai există. Având în vedere că toate posturile de radio și televiziune nu dădeau nimic rock. Am crezut că mișcarea a murit. Doar că, în timp, mi-am dat seama că sunt foarte multe (...) și, dacă , din 20 de trupe, două sau trei au ceva de spus, ar trebui să fie lansate sau puse pe radio și tv, ca într-o țară civilizată. (...) Sunt puține posturile de radio și televiziune care rezistă și le mulțumesc, cu ocazia aceasta. Doar că rock-ul nu va muri niciodată”, spune Kempes.
Rock-ul nu moare, pentru că fanii vechi nu se predau și le transmit copiilor spiritul liber.
„Am mai avut mai multe concerte anul trecut, în cluburi, în toată țara și trebuie să spun că erau de la 16 la 45-50 de ani. Și asta mi-a demonstrat, de fapt, că rock-ul e rock și rămâne în sufletul și tinerilor care cresc și vor crește în continuare... Cred în rock. În toți anii cât am fost plecat din țară, a fost sufletul meu să fiu lângă ei. Nu doar pentru mine, ci pentru public, tot poporul român (...) care ascultă rock. Și când am plecat, sufletul a rămas aici. Sufletul meu a rămas aici. (...) A trebuit să vin eu după suflet, nu sufletul cu mine”, mărturisește Ovidiu Ioncu.
Kempes respectă un principiu simplu: important este să faci ceea ce simți.
„Ceea ce faci și ai ceva de spus cu adevărat vizavi de public și ei acceptă ce le spui, cântând, cred că ăla-i cel mai important lucru. Din lume! Cred că-i valabilă chestia asta! Eu nu sunt în stare să fac strategii. (...) Doar că, de obicei, se nimereau fără să le gândesc în timp: Într-o lună o să rezolv aia, ca să ajung la chestia aia. (...) Am simțit că treaba mea este să cânt și că am multe se spus vizavi de publicul din care și eu fac parte”, spune Kempes.
Pe nou lansatul album, piesa „Regăsire” vorbește cel mai bine despre relația lui Kempes cu fanii săi. Totuși, versurile nu-i aparțin: le-a scris un vechi colaborator de-al său.
„Înainte făceam, dar nu mai e... nu știu să spun care e... poate-s prea puturos. Sau ceva în genul ăla. (...) Acum 25 de ani, când am început, timpul meu era doar să cânt. Nu mă interesa nimic: n-am ce mânca, n-am ce fuma, nu conta. Fiindcă aveam timpul liber și capul meu era doar spre muzică. Era cel mai important lucru din viața mea. Și-acum e același lucru, doar că sunt multe pe lângă. (....) Am prea multe pe cap”, se plânge muzicianul.
Kempes are, în această primăvară, o mulțime de concerte, iar pentru luna iulie, o participare la festivalul internațional „I Am the Rocker” din București.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
