DIGICULT. Se vinde Brâncuși, ca să se cumpere... Brâncuși
Oficial, anul 2016 este dedicat centenarului dadaismului. Neoficial, este anul Brâncuși: subscripția publică pentru "Cumințenia Pământului" a atras atenția tuturor, de la personaje din societatea civilă, până la politicieni şi oameni de afaceri. Ultimele 6 luni au stat sub semnul controverselor, al încercărilor de a strânge fonduri, pentru ca sculptura să revină în posesia statului. După ce Adrian Ghenie, pictorul român cel mai bine vândut, a donat o lucrare, pentru susținerea campaniei, pe ultima sută de metri a maratonului financiar-cultural, un important colecționar scoate la licitație obiecte personale ale lui Constantin Brâncuși și donează jumătate din încasări. Ce puteți obține dacă aveţi 50.000 de euro, aflaţi în reportajul următor.
"Cumințenia Pământului", sculptura lui Constantin Brâncuși, este de jumătate de an, subiect public de interes național. 30 septembrie este data-limită până la care statul român trebuie să strângă 11 milioane de euro, pentru a o putea cumpăra. Guvernul a alocat deja 5 milioane, însă restul de 6 trebuie să se adune prin bunăvoința românului de rând.
Unii au donat, alții au... protestat, astfel că situația nu este tocmai roz: cu subscripția intrată în linie dreaptă și doar 900.000 de euro adunate, din cei 6 milioane necesare, este nevoie de gesturi excepționale, pentru ca finalul să fie fericit. Un astfel de gest îi aparține unui cunoscut colecționar, admirator atât al lui Tristan Tzara, cât și al lui Constantin Brâncuși. Pasionatul de artă este dispus să se despartă de o serie de obiecte care i-au aparținut sculptorului, pentru a da o șansă în plus subscripției pentru Cumințenia Pământului.
Valeriu Sângeorzan, reprezentatul casei de licitații: „Inițiativa de a organiza o astfel de expoziție, care se va finaliza, în data de 27 septembrie, printr-o licitație, aparține unui cunoscut colecționar român, domnul Emilia Radu. Domnia sa colecționează obiecte care i-au aparținut lui Brâncuși de peste 20 de ani. Sigur că este mai greu să te duci direct la operele lui de referință, pentru că ele se află în mari muzee ale lumii, achiziționate la niște prețuri... la niște prețuri.
Sunt câteva zeci de loturi pe care domnia sa le are în colecție. Toate, referitoare la omul Brâncuși (...) Brâncuși se vinde pentru a putea fi cumpărat și, mai departe, ce anume se întâmplă cu ce am cumpărat, asta-i altă discuție”.
Calculul lui Emilian Radu este simplu.
Valeriu Sângeorzan, reprezentatul casei de licitații: „Introduce în licitație aceste loturi, vom vedea ce sumă se obține, după care domnia sa donează 50% din încasări acestei campanii de susținere a Cumințeniei Pământului. Sigur că, din respect pentru gestul domniei sale, vom face același lucru: comisionul Artmark, care, normal, se încasează de la deponent, îl vom dona aceleiași campanii.”
Exponatele incluse în licitație pot fi achiziționate separat sau împreună. În acest din urmă caz, prețul de pornire este de 50.000 de euro.
„Rep: Din experiențele anterioare, într-o situație cum este aceasta, în care obiecte se pot cumăpra separat sau se poate achiziționa întregul lot, ce e mai probabil să se întâmple?
Valeriu Sângeorzan: Nu știu să vă răspund ce e mai probabil: noi înșine ne confruntăm cu un experiment, în cadrul unei licitații, prin această propunere. Știm altceva, însă: ce ne dorim să se întâmple - ne-ar face plăcere să constatăm că există o instituție a statului sau un colecționar, privat, care să cumpere întreaga colecție și să o doneze, ulterior, unui viitor spațiu muzeal Brâncuși.”
Până la urmă, de ce să dai bani mulți pe un suman ponosit ori pe o vestă găurită? Doar pentru că i-au aparținut unui artist genial?
Valeriu Sângeorzan: „Îmi vin acum în minte cuvintele unui celebru critic britanic, care spunea că, în istoria plasticii universale, în ultimii 2.500 de ani, există trei nume mari: Phidias, Michelangelo și Brâncuși. Eu cred că trebuie luată în considerare o astfel de afirmație publică și dă o parte din răspuns la întrebarea dumneavoastră. Sunt obiecte de îmbrăcăminte care au aparținut lui Brâncuși. Un om care, așa cum se tot face afirmația, este incalificabil. Deocamdată, specialiștii în Brâncuși nu reușesc să definească bine fenomenul, este recunoscută ca atare importanța lui în arta modernă universală”.
Un creator care a marcat arta vremurilor noastre. Și o sculptură cu o "viață" plină de peripeții. Până la cheta dlin 2016, "Cumințenia Pământului" a trecut prin multe. Epopeea neobișnuitei lucrări a început în zorii secolului XX.
Valentina Iancu, istoric de artă: „Piesa a fost realizată în 1907, după unii autori 1908, la foarte scurt timp după ce Brâncuși a terminat școala. Și este printre primele lucrări care vorbesc despre personalitatea artistului. Despre căutările lui în direcția simplificării, despre noul modernism, la care Brâncuși contribuie consistent, fiind astăzi sculptorul care a influențat mersul sculpturii moderne și contemporane.”
Dan Popescu, curator: „Este o lucrare care este importantă, în creația brâncușiană, pentru că marchează exact momentul în care el trece de la un anumit stil, influențat de Rodin, și optează pentru arhaism și un modernism cu influențe arhaice.”
Micul idol de calcar încinge spiritele în plin veac XXI. La fel s-a întâmplat și acum mai bine de 100 de ani, atunci când contemporanii lui Brâncuși au fost scandalizați de lucrarea ieșită din tipare.
Valentina Iancu, istoric de artă: „Brâncuși, când a expus Cumințenia Pământului, în 1910, la societatea Tinerimii Artistice, a generat un scandal! Scandal în sensul că lucrarea a fost prost primită, era ceva prea nou, oamenii nu știau cum să se raporteze la ea, nu știau ce să-nțeleagă din ea. Asta a crescut, într-adevăr, notorietatea lui Brâncuși, dar nu rezolvat nici până astăzi dilemele privind receptarea acestei lucrări”.
"Cumințenia Pământului" a avut, totuși, parte de o soartă bună: a ajuns în posesia unui inginer care nu făcea mare caz de conservatorismul vremii.
Dan Popescu, curator: „Ea a fost achiziționată de Gheorghe Romașcu în 1910. Pe o sumă, la vremea respectivă - 1.500 de lei - la vremea respectivă înseamnau ceva bani. Trebuie spus, cumva, că toată nebunia legată de comerțul dezlănțuit și de milioane, vehiculate în legătură cu opere de artă este un fenomen de după anii 70-80 ai secolului trecut. Lucrurile nu stăteau așa înainte. „
În anii 50, comuniștii au ajuns în posesia "Cumințeniei", printr-o tranzacție cu multe semne de întrebare. Jumătate de secol mai târziu, urmașii lui Gheorghe Romașcu au recuperat sculptura. Autoritățile zilelor noastre s-au arătat interesate, atunci când proprietarii lucrării au decis să o vândă. În anul 2014, premierul de la acea vreme a anunțat că guvernul va plăti 20 de milioane de euro, în cazul în care se va dovedi că retrocedarea a fost corectă. În realitate, statul le-a făcut proprietarilor două oferte mult mai modeste: de 1 milion, respectiv 2 milioane de euro. Niciuna acceptată.
Anul 2016 reprezintă un capitol important, în existența "Cumințeniei Pământului": pe 16 martie, Guvernul a anunțat că a achiziționat sculptura, pentru 11 milioane de euro. Cu o mențiune: statul dispune de numai 5 milioane, iar restul de 6 ar trebui să fie plătite din buzunarele românilor.
Chiar dacă este sub valoarea estimată a "Cumințeniei Pământului", suma de achiziție reușește să-i intimideze pe mulți.
Dan Perjovschi, artist plastic: „Eu, acum, îi zic "piatră prețioasă", că e mică. E foarte complicat, pentru că orice român, când aude de suma asta - 11 milioane, ți se-nmoaie un pic genunchii, dacă n-o pui într-o perspectivă de alte milioane. Eu am o explicație ca artist: decât să cumpere Banca Națională lingouri de aur - știi că prețul aurului fluctuează - mai bine cumpără Brâncuși, care numai urcă”.
Valentina Iancu, istoric de artă: „Suma i-a fost foarte discutată: sunt mulți experți și mulți oameni obișnuiți care contestă această sumă, din diverse motive. Din punctul meu de vedere, lucrarea aparține unei familii private care stabilește așteptările pe care le are de la această lucrare și, bineînțeles, așteptările sunt raportate la piața internațională, la valoarea de piață a lui Brâncuși, precum și la excepțiile în vânzări care au avut loc prin intermediul licitațiilor.”
Pe 11 aprilie 2016, Vlad Alexandrescu, ministrul Culturii de la acea dată, a anunțat deschiderea subscripției publice pentru "Cumințenia Pământului". Cum puterea exemplului funcționează adesea, ministrul a ținut să fie primul donator și chiar a anunțat suma cu care a contribuit: 100 de euro.
A urmat o campanie extrem de vizibilă, care a apelat la oameni de cultură, pentru a-i convinge pe români că patriotismul se măsoară, uneori, în bani. Personalități din diverse domenii au hotărât să se implice. Prim-ministrul Dacian Cioloș și-a donat salariul pe o lună.
Soția premierului i-a urmat exemplul, dar în alt mod: a susținut, la Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia, un concert de muzică sacră, în sprijinul subscripției publice pentru achiziționarea sculpturii.
Guvernatorul Băncii Național, Mugur Isărescu, a contribuit cu 15.000 de lei, iar Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a făcut o donație personală de 5.000 de lei.
Totuși, chiar și după astfel de donații generoase, în conturile deschise pentru subscripția publică se adunaseră, până la 30 iunie, 267.000 de euro.
Valentina Iancu, istoric de artă: „Eu nu mi-am pus problema dacă banii se vor strânge sau nu, până la sfârșitul campaniei, pur și simplu mi se pare un exercițiu democratic foarte important, care ne pune pe toți în fața unei probleme pe care n-am avut-o niciodată. Vrem sau nu vrem să cumpărăm o operă de artă.”
Dan Popescu, curator: „Trebuie să ajutăm statul să nu facă o greșeală până la capăt și să spunem "nu" subscripției publice. Pentru că ce se va întâmpla după ce nu se va strânge suma este că ea va fi scoasă la licitație, nu va putea să iasă din România și nu va putea fi luată decât de niște oameni care au un interes în România, drept care suma va fi mult, mult mai mică”.
Adversarii campaniei de strângere de fonduri susțin că suntem prea săraci pentru a cheltui o suma atit de mare pe o operă de artă. Și că România are probleme mai grave și mai presante decât completarea patrimoniului.
Dan Perjovschi, artist plastic: „Și cu banii pe care i-am băgat în autostrada care a luat-o la vale puteam să luăm nu știu câți Brâncuși, deja! Un kilometru de autostradă înseamnă Cărtărescu, Mungiu: mai trece un Mungiu, mai trece un Puiu... Băgăm banii în niște șosele care o iau la vale! Există bani și pentru chestiile alea, nu trebuie să confundăm bugetele! Sigur că reflexul normal al unui om e acesta: "De ce să dăm pe aia, dacă..." Ar trebui să ținem național de fotbal al României acasă! De ce să dăm bani pe unii care nu știu să dea gol? Cu banii ăia nu mai bine construim spitale? De ce întotdeauna cultura trebuie să plătească? De ce să nu tăiem din tancuri? Sau din generali? Sau din stelele generalilor? Nu? Și construim spitale!”
Actualul ministru al Culturii, Corina Șuteu, nu s-a lăsat descurajată de scepticismul unora: a căutat metode mai puțin clasice pentru a promova subscripția publică. Astfel, "Cumințenia Pământului" a ajuns la mari festivaluri de muzică și chiar pe stadion, la meciuri importante de fotbal. Efoturile sale nu au rămas neobservate. Și, de curând, au dat naștere unui gest elegant: Adrian Ghenie, cel mai bine cotat pictor român, a donat pentru "Cumințenia Pământului" suma obținută prin vânzarea unei lucrări. Ministrul Culturii, Corina Șuteu, a vorbit la Digi24 despre inițiativa artistului.
Weekend-ul trecut, 2.000 de anonimi au stat la coadă, pentru a vedea - gratuit și fără programare - sculptura lui Brâncuși. Majoritatea s-au mulțumit, totuși, să observe lucrarea. Nu s-au arătat dispuși să scoată ceva din portofel.
A mai rămas o săptămână, până ce se va trage linie sub campania pentru achiziționarea "Cumințeniei Pământului". Pe 30 septembrie, vom ști dacă s-au strâns 11 milioane de euro, atât cât ar trebui să le plătească statul român proprietarilor lucrării. Semne de întrebare vor rămâne, însă, și pe mai departe: cât costă patriotismul? Ce câștigăm, de fapt, păstrând în țară lucrarea unui artist care a fost nevoit să părăsească România, pentru a-și împlini destinul? Și, până la urmă, ce te face mai bogat: o sculptură de 50 de centimetri, "captivă" într-un muzeu, sau să înțelegi, fie și în intimitatea casei tale, arta unui creator genial?
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
