DIGICULT. „Primul meu porno”, carte semnată de 31 de scriitori

Lucrurile interzise ne atrag întotdeauna. De la această idee pleacă şi cartea „Primul meu porno", apărută sub coordonarea scriitorului Marius Chivu.

„Începuturile sunt cât se poate de private: pe la petreceri, la un moment dat începeam sa povestim întâmplari legate de copilarie, de casete video, de filme și ajungeam și la subiectul porno. Erau foarte multe povești amuzante.Când Laura Albulescu a început să scoată această colecție, ne-am gândit să facem o carte în care să adunăm toate aceste povești”, spune Marius Chivu.

Puțini scriitori au refuzat invitația lui Marius Chivu. „Am avut puțini oameni care au zis "pas" invitației mele. De altfel, este una dintre carțile cu cei mai mulți coautori: sunt 31 de semnatari. Am avut, însă, un calcul: să fie macar jumătate dintre ei fete, să nu iasa un porno exclusiv din perspectiva bărbătească. (...) Daca aș face un top personal al celor mai bune texte, probabil că șapte sunt fete”, explică el.

Autorii explorează legătura intimă dintre sex, erotism și dragoste, dar nu se opresc doar la asta. „Deși lumea își imaginează că este o carte despre sex și deși are câteva texte mai explicite, e o carte plină de umor, despre copilărie, despre comunism, despre felul în care cultura populară occidentală, fiind interzisă, era căutată cu atât mai mult. E o carte despre cenzură și inocență, despre cultura underground. Din punctul ăsta de vedere e și o carte politică: pornografia fiind interzisă, toate aceste lucruri se întâmplau pe ascuns”, declară Marius Chivu.

Sunt și povești de dupa 90, cu liniile erotice, cu internetul, ajung până la Facebook unele dintre ele, adaugă el.

Fructul oprit

În timpul regimului comunist, scriitorul Geo Bogza a fost trimis la închisoare pentru „Poemul invectivă”, iar Mircea Eliade a fost acuzat de pornografie pentru romanul său, „Maitreyi". În aceste condiții, nu este de mirare că sexualitatea a fost zeci de ani un subiect tabu.

„Cred că, în ceea ce privește filmele și revistele pornografice de dinainte de 1989, era foarte multă curiozitate la mijloc. Fiind interzise, voiai să vezi de ce anume. Era un fruct oprit, până la urma. Dar să ne-nțelegem: înainte de 89, filme ale unor regizori precum Bertolucci sau Pasolini erau considerate pornografii, termenul desemna ceva extrem de general”, explică Marius Chivu.

Democrația ne-a dat libertatea de a scrie și de a citi ce dorim, însă cu greu se poate vorbi despre o tradiție a genului erotic în literatura română.

Recuperarea timpului pierdut

„Limbajul erotic fiind interzis o jumatate de secol, el n-a avut timp să se exerseze, să se rafineze. Cuvintele explicite sună vulgar, sună ca și cum n-ar trebui folosite sau nu și-ar gasi locul în literatura, într-o carte. Sunt foarte puțini autori care pot să scrie explicit și să facă artă. Unul dintre ei, daca nu chiar singurul, este Emil Brumaru”, spune Marius Chivu.

După 1990, scriitorii au încercat să recupereze „timpul pierdut". „A părut că douamiiștii, de fapt, fapt exces. Acum, recitind acele carți (...), ai fi vazut că, de fapt, nu exagereaza și sunt destul de cuminți. Sunt carți despre care s-a vorbit foarte mult, dar în care limbajul se reduce la câteva cuvinte, și alea repetate de două-trei ori, într-un roman de 200 de pagini. E foarte puțin, e o prejudecată, e o imagine falsă care s-a creat, în legatura cu douamiiștii”, spune Chivu.

Chiar dacă fără perdea au mai scris și Ion Creangă, Alexandru Macedonski, Camil Petrescu ori Liviu Rebreanu, nu avem, încă, o cultură a literaturii erotice. Deși inițiative au tot existat.

„În 2007, editura Trei a avut un proiect în care a invitat 17 autori români sa scrie literatura erotica. Chiar așa se și chema cartea, "Povești erotice românești". (...) A fost o încercare, din punctul meu de vedere lăudabilă (...), pentru că a fost un început pe care eu mi l-aș fi dorit continuat. Numai că nu s-a întâmplat lucrul ăsta, nu știu de ce”, povestește Chivu.

Până la urmă, unde se termină erotismul șI unde începe pornografia? Ce este artă și ce rămâne doar un pretext pentru cuvinte deocheate? De ce merită să citim unele cărți și să vedem anumite filme, iar pe altele este mai înțelept să le ignorăm pur și simplu?

„Motto-ul cărții coordonate de mine este: "Pornografia este erotismul celorlalți", este din Andre Breton. Pornografia lucrează la un nivel primar, exclusiv vizual, dacă vorbim de filme. Intenționează să atingă niște instincte primare ale omenescului. Pe când erotismul, de fapt, merge mult mai departe, are un construct, un concept, idei. (...) Poți să ai niște opere perfect pornografice prin simplul fapt că sunt vulgare și foarte proaste. (...) E o chestiune care ține de talent și de valoare”, subliniază Marius Chivu.