DIGICULT. Nicu Alifantis și Florin Dumitrescu fac analiză pe text. În vizor, versurile muzicii românești

Şi pentru că un asemenea demers, pentru a fi unul de luat în seamă, trebuie realizat cu ajutorul unor profesionişti a căror vechime şi prestaţie artistică să fie indiscutabile, realizatorii Digi24 au apelat la două nume sonore: cantautorul Nicu Alifantis şi textierul de la Sarmalele Reci, Florin Dumitrescu.

„Și înainte erau oameni care cântau inepții, pentru că se purtau și ajungeau mai repede la publicul larg consumator”,spune Nicu Alifantis într-o ediţie a emisiunii Digicultdedicată „creativilor” de ieri şi de azi din muzica românească.

Cum se făcea muzica altădată

Fără să o ia de la Adam şi Eva, realizatorii emisiunii au început totuşi analiza pieselor româneşti cu perioada comunistă. Despre cum se făcea atunci, ce însemna cenzura şi ce a născut ea, ce valoare artistică aveau textele pe atunci, dacă aveau, cei doi artişti povestesc: „Pe vremea aceea erau niște comisii, exista cenzură, când se lansa orice cântecel, orice spectacol, era o audiție și veneau niște tovarăși care spuneau: „De ce faci așa, de ce spui asta?" De atunci a început moda să se cânte rock „supărat” ... Apăreau și mici șopârlițe: era Alexandru Andrieș, care era puțin mai curajos: spunea despre telejurnal și cașcaval, avea ironia asta - cântece despre fabrici și uzine, a apărut Timpuri Noi, care, de asemenea, fabrici și uzine, „becule, stai aprins”, într-o vreme în care aveam tot felul de neplăceri, cum ar fi că ne stingeau lumina”, îşi aminteşte Florin Dumitrescu.

În ceea ce-l priveşte pe Nicu Alifantis, în cazul lui lucrurile par să fi fost mai simple în perioada cenzurii: „Eu am avut și baftă, pentru că am făcut niște cântece hai să le spunem patriotice, care erau de foarte mult bun simț și care au fost, pentru mine, un pașaport extraordinar: aveam o trecere la oficialități foarte mare. Mai scârțîiau ei pe la câte un text de dragoste, unde ce i se părea tovarășului de la cultură, care se ocupa cu cenzura, că lucrurile sunt spuse prea pe față”.

Muzica uşoară românească a acelor ani avea aşadar de toate: cântece comuniste cu versuri „înălţătoare”, ca în cazul „Magistralei albastre”, dar şi piese de dragoste, ori melodii la care versurile chiar făceau diferenţa. Erau anii de glorie ai unor artişti deosebiţi ca Aurelian Andreescu, Aura Urziceanu sau Doina Badea. „Erau lucruri foarte frumoase, scrise foarte bine, pe care, pe vremea aia, nu le apreciam. Le auzeam atât de des... ” spune Florin Dumitrescu.

Muzica dance a anilor 90

Epoca hitului „Suzana, mi-ai furat banana” şi a unor trupe precum Asia sau Sexxy nu putea rămâne neironizată de cei doi artişti invitaţi la Digicult. „Era foarte frumos, erau foarte vesele! Eu cred că astea intră la categoria cântece cu mult umor ”, spune Nicu Alifantis. „Nu se mai folosesc textieri. Acum, e foame de bani, băieți, ca să citez un favorit de-al meu, totul trebuie împărțit în cât mai puțini oameni. Tu ești compozitor/producător, ai o fată care-ți cântă și, dacă tot ea alege vocalele, silabele, să facă ceva eventual și-n engleză, dacă știe puțină...”, este părerea textierului Florin Dumitrescu.

Ce e la moda acum

Dar ce se mai întâmplă prin muzica ultimilor ani? Florin Dumitrescu: „Este o tendință generală, gradul de inteligență al cântecelor scade foarte mult, pentru că oamenii nu mai au răbdare. ... Lumii îi place să audă truisme. Lumii îi place să audă filosofie din asta chewing gum, de genul 'iubirea nu ţine de foame'.În cântece, cândapar chestii din astea, lumea se simte bine: 'Da, frate, asa e!' Am și eu un cântec, Campion de biliard, lumea se simte foarte bine când îl cântă. 'Viața-i plină de hazard', am pus niște tâmpenii de-astea...”.

De aceeaşi părere este şi Nicu Alifantis. El crede că vremea romantismelor a trecut, acum e secolul vitezei: „Trăim alte vremuri, lumea e foarte grăbită, foarte agitată, vrea o informație scurtă și la obiect. Dacă e să-i spui iubitei c-o iubești, îi spui 'te iubesc'. Nu mai pierzi vremea cu metafore, cu epitete, cu poezii superminunate. ... Comparațiile care se fac dragostei și iubitei sunt atât de frumoase și de neașteptate, încât te iei cu mâinile de cap.”

Industrie sau artă, bună sau sub orice critică, comică sau enervantă, totul despre muzica românească a ultimelor decenii, sâmbătă, ora 14.30, la Digicult, în „interpretarea” unor artişti români valoroşi.