Digicult. Bucureşti, un produs pe care nu ştim să-l vindem
"E București, București, oraș care... fraierești". Este cântecul ăsta, chiar de la începutul anilor '90. E pentru cei care vin în București și se simt stresați de orașul ăsta plin de capcane”, a spus poetul Florin Dumitrescu.
Unii cred că orașul nu poate fi promovat pentru că nu are atuurile altor capitale europene. Alții, că, dimpotrivă, tocmai ce ne deosebește de restul continentului ne poate face celebri. Despre "brand-ul" București și despre cum pot deveni minusurile plusuri, cu condiția să ai imaginație, într-un reportaj Digicult.
Au fost vremuri în care Bucureștii erau muza poeților, inspira ode, îi fascina pe îndrăgostiți. Între timp, orașul - zgomotos și poluat - pare să-și fi pierdut puterea de seducție.
Bucureștiul are nevoie de mai mult decât o campanie, are nevoie de o gândire strategică, pentru a se remarketiza, pentru a se vinde mai bine, pentru a intra în circuitul turistic, pentru a însemna ceva.
Născut în Baia Mare, Șerban Alexandrescu, publicitar cu state vechi, consideră Bucureștiul un produs simplu de "vândut". Dar motivarea verdictului său poate răni multe orgolii.
„Mie mi se pare Bucureștiul singurul oraș din România. Urlete din Cluj, scuipați dinspre Iași, Timișoara îmi dă foc la efigie în piața publică. Uneori ai nevoie de un pic de masă critică pentru niște lucruri. Nu neapărat am vrut să ajung în București, ardelenii și au așa, un fel de mică problemă. Atât cât se poate întâmpla în România, mai degrabă se întâmplă în București. Restul, din nefericire, momentan sunt accidente, sunt în câteva domeniuțe și în niște comunități care sunt greu de ținut acolo”, a spus Șerban Alexandrescu, director de creație Headvertising.
Măcar la prima vedere, ceea ce face diferența într-un oraș sunt clădirile. Verdictele despre Bucureștiul ultimilor 25 de ani nu sunt deloc entuziaste: s-a construit haotic, iar prostul gust sufocă stilul.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
„Ar trebui să se liniștească ăștia cu construitul. Pentru că e clar că zonele cele mai frumoase sunt pândite de oameni cu PUZ-uri și cu construcții mari de făcut. Ai biserica Armenească, trântești un building lângă ea. Ai catedrala catolică, trântești o 'plază' lângă ea și zici că-i Cathedral Plaza, dar tu astupi catedrala. Unde să mai trântim un zgârie-nori?”, a spus Florin Dumitrescu.
„În foamea asta disperată de imobiliare s-au tăiat perdelele de copaci din jurul Bucureștiului, de te-ntrebi de ce așa de mult praf. Deci dacă e verde, taie-l! Are lemn, taie-l! Scapă, nu suportăm copacii, pentru că acolo am putea să mai câștigăm 8 metri pătraţi, în care am putea să mai construim ceva!”, a adăugat Șerban Alexandrescu.
Dacă localnicii sunt, cel mai adesea, agasați de "cacofonia" arhitecturală a Bucureștiului, turiștii sunt dispuși să-l socotească simpatic. Ar putea deveni chiar un atu, în încercarea de a atrage mai mulți vizitatori.
„Străinii sunt uimiți: haos mai mare ca-n chestia asta n-am văzut niciodată! Haos arhitectonic. Să-i spunem frumos "eclectism". Se pare că-i un specific local. Se pare că nicăieri nu mai este talmeș balmeș-ul ăsta, dar într-un fel spectaculos și fermecător pentru ochii lor, care n-au mai văzut niciodată așa ceva. O necunoscută spectaculoasă! Se pare că asta suntem”, a spus Șerban Alexandrescu.
Dintr-un studiu recent rezultă că în legătură cu Bucureștiul funcționează stereotipuri diverse: este murdar și aglomerat, bucureștenii sunt ursuzi și needucați. Pentru toate există o explicație.
„Încetul cu încetul a fost industrializarea, au venit oameni fel de fel...am prieteni din provincie, din orașe civilizate din Ardeal, care pun pariu că ei, în orașul lor, nu aruncă ambalaje de napolitane pe jos. Și i-am văzut că aici aruncă. Nu le-am zis nimic, dar mă gândeam că ei, probabil, nu se simt bine, se simt agresați de orașul acesta și atunci nu se gândesc că fac un lucru nepotrivit, pe care, la ei acasă, nu l-ar face”, a precizat Florin Dumitrescu.
„Din punctul meu de vedere, problema mare a Bucureștiul e că a absorbit foarte repede foarte mulți oameni. Tot timpul au venit oameni în București, întrebarea este ce fel de oameni au venit în București, ce fel, câți și cât de repede? Mulți oameni amărâți veniți repede la oraș nu apucă să se integreze. Într-un fel sau altul, în loc să se orășenizeze ei, se ruralizează orașul, din cauza lor”, a mai spus Șerban Alexandrescu.
Valurile de provinciali se adăpostesc, cel mai adesea, în cartierele ridicate de comuniști. Este, de decenii întregi, drama orășenilor nevoiți să trăiască, laolaltă, în labirinturi fără personalitate. În cvartalele trase la indigo nu găsești nimic de promovat pentru străini. Mai degrabă, ceva de care ai prefera să fugi.
„Taximetriștii știu cel mai bine: dacă mergi pe o stradă, îi zici Măgura Vulturului. 'Și unde e, în spatele unui bloc? Sau la dreapta?' E foarte complicat! Sunt întortocheate, nu mai sunt străzile ca pe vremuri, cu numere pe o parte și pe alta, par-impar. Piețele nu mai sunt la mijloc, la întretărierea bulevardelor, căilor mari de acces, unde se face vad. Urbanismul ăsta comunist...a fost o logică pe cuiburi, să-i deservim pe oamenii muncii și le înghesuie acolo, între blocuri”, a spus Florin Dumitrescu.
„Când casa părintească este un bloc ros de vânt, apă, igrasie, când locul ăla e încă un bloc care seamănă cu blocul ăla și cu toate blocurile din cartierul ăla, care seamănă foarte tare cu cartierele celelalte nu există niciun fel de apartenență sentimentală. Nu poți să iubești urâțenie uniformă! Îmi pare rău, urâțenia contaminează! Urâțenia nu e o chestie foarte obiectivă: eu sunt un om care prețuiesc frumosul, deși locuiesc înconjurat de urât. Când trăiești într-un loc urât, standardele tale se vor modifica. Asta i s-a întâmplat, din perioada interbelică și până acum, Bucureștiului”, a spus Șerban Alexandrescu.
Cei mai mulți dintre români preferă să uite de comunism și să-i ignore moștenirea. În Europa de Vest, până și relicvele regimurilor totalitare sunt o sursă de venit.
„În fostul RDG, în Polonia, se revalorifică și trecutul comunist. Sunt spațiile astea, marile hale industriale, care au devenit discoteci; hai să facem tur cu Trabantul. Avem și noi foarte multe lucruri ciudate, caraghioase, hai să zicem exotice”, a mai spus Florin Dumitrescu.
„Dacă n-ai niște lucruri care sunt evidente în sine - 'Aaa, ce mare, ce lungă, ce lată, ce barocă!'- , noi avem o chestie mare și-atât. Cu restul de lucruri trebuie să dai context. Trebuie să înțelegi de ce e asta importantă, de ce asta e o mare șmecherie. Dacă tot ești complexat, trebuie să faci ceva constructiv cu complexele astea. N-ai de-o Romă, ești "doar" un București, multă vreme ne-a pansat chestia asta cu "Micul Paris". Dacă tot știi că n-ai ce-ai vrea să ai, în mod activ ar trebui să încerci să recuperezi, să încerci să compensezi cu alte lucruri, ca să redevii competitiv”, a explicat Șerban Alexandrescu.
Cu puțină bunăvoință și ceva imaginație, lucruri aparent banale se pot transforma în repere ale orașului.
„Avem piețele, care trebuie salvate. Piețele sunt nemaipomenite! Deocamdată, piețele se distrug: am distrus Matache, mă rog, Hala Matache, Piața Unirii... Piața de flori! Mă înduioșează foarte mult că, unde era piața de flori de la Unirii, acum florarii au niște gherete, pe străzile alea. Deci e un loc care, de zeci de ani, e consacrat florilor. Aș face o cercetare antropologică cu florari”, a spus Florin Dumitrescu.
„E bucata aia turistică, o vindem lor și, după aia, noi ce facem? Fugim înapoi în blocuri. Bucureștiul 'bun', de export, și ăsta nasol, de import. Asta ar fi camera de oaspeți. Și e nasol când într-o casă doar camera de oaspeți e curată, aranajată, măturată, iar în rest e pământ pe jos, vai de capul nostru”, a mai spus Șerban Alexandrescu.
Occidentalii sunt faimoși pentru motodele eficiente prin care își promovează fiecare atu, cât de mic. Îl "împachetează" într-un mod atrăgător și-l vând la un preț bun. Românii, în general, și bucureștenii, în particular, nu par prea pricepuți la a-și face reclamă, nici măcar atunci când produsul ar merita-o. Și ne trezim în situația comică în care alții profită de neîndemânarea noastră.
„Micii de la un celebru lanț de restaurante din București! Bucătarul englez de acolo, neam de-al lui Jamie Oliver, a știut să marketeze micii, mâncarea românească, și are acum tot felul de povești pe bază de mici, îi prezintă în fel de fel de moduri, îți revinde... A venit englezoiul, a luat micul românesc din Centrul Vechi, unde e el făcut, și l-a pus într-o altă valoare”, a precizat Florin Dumitrescu.
Ne place sau nu, un exemplu de "exotism" interesant pentru străini a fost și rămâne Casa Poporului. Mamutul arhitectural reprezintă principalul punct de interes pe harta Bucureștiului, în ochii turiștilor.
„O 'scurtătură' către notorietate e să nu mai trăiești din gloria dobitocului ăsta bătrân de Ceaușescu și casa lui ordinară. Când ai de făcut ceva mare, cheamă și tu un arhitect celebru. 'Aaa, aia e aia făcută de ăla!'”, a mai spus Șerban Alexandrescu.
„Casa Poporului, pe care o urâm atât de mult cu toții, bucureștenii vechi, care ne-am supărat când cu demolările acelea flagrante, acum vedem că a intrat în circuitul turistic, aduce turiști, aduce curiozitate. La un moment dat, când o să începem să patrimonializăm, atunci o să facem tot felul de astfel de straturi, să identificăm straturi din istorie, pe care să putem să le admirăm, să le vizităm. În primul rând, să le restaurăm”, a explicat Florin Dumitrescu.
Într-un oraș despre care cei mai mulți cred că este urât, este dificil să te simți mândru. Dar patriotismul local, "cu normă întreagă", există și funcționează eficient.
„Nu poți să fii patriot numai de 1 Decembrie. Pe uliță, pe strada ta, în cartierul tău, acolo trebuie să fii patriot!”, a afirmat Șerban Alexandrescu.
„Sunt cei cu rap-ul, cu hip hop-ul, care își reclamă identitatea: noi suntem de-aici, din Gara de Nord, noi suntem din Sălăjan, stăm și acoperim locul ăsta, bântuim pe străzile astea, ne simțim bine, simțim cartieeeerul, au revalorificat cuvântul 'cartier'. Uite, a revenit patriotismul unde nu te-aștepți!”, a mai spus Florin Dumitrescu.
Până la urmă, care ar trebui să fie "eticheta" Bucureștiului, ce anume merită promovat?
„Nu cred că Bucureștiul ar putea să fie de toate pentru toți. Dar cred că pot fi niște subpublicuri, pe care să le segmentezi foarte clar, cărora să încerci să le vinzi bucăți din chestia asta”, a adăugat Șerban Alexandrescu.
„Orașul bucuriei! Pentru că asta este București. Orașul lui Bucur, dar și orașul bucuriei. Una dintre traduceri, o încercare de a-i spune Bucureștiului în latină a fost 'Hilariopolis'! Aș merge pe partea asta de bâlci, de spectacol, de circ, de distracție. Spectacolul străzii. Bucureștenii adevărați sunt ăia care intră în vorbă cu tine”, a adăugat Florin Dumitrescu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
