De ce expozițiile străine itinerante sunt rare în România
Expoziţia numită „Comorile Chinei” reuneşte obiecte rare, pentru prima oară aduse în Europa de Sud-Est. Printre exponate se numără vase neolitice din bronz, bijuterii şi porţelanuri vechi de o mie de ani. Piesele centrale sunt însă faimoşii soldaţi de teracotă, descoperiţi în anii 80, în sudul Chinei.
Patru soldaţi din celebra armată de teracotă au ajuns la Bucureşti. Deplasarea lor se face după reguli stricte. Ei pot părăsi teritoriul Chinei doar în număr limitat şi numai cu acordul Guvernului chinez.
Statuile fac parte dintr-o cohortă de 8.000 de soldaţi, creaţi în urmă cu 2000 de ani pentru împăratul Qin Shi Huang, unificatorul Chinei. Misiunea ostaşilor de lut a fost să vegheze mormântul monarhului şi să-l protejeze în lumea de apoi.
„Rafinamentul acestor meşteri merge până într-acolo încât expresiile sunt individualizate. Avem soldaţi trişti, avem soldaţi veseli, avem soldaţi începători, novici, avem veterani”, spune Radian Andreescu, curatorul expoziţiei.
Pentru astfel de expoziţii, românii trebuie să aştepte însă ani în şir. Paza obiectelor, transportul şi promovarea expoziţiei ridică nota de plată la ordinul zecilor de milioane de euro. Statul chinez a finanţat transportul şi poliţa de asigurare a colecţiei expuse în Bucureşti, iar România a suportat doar costurile de găzduire: 650.000 de euro pentru pentru un filtru de securitate, pentru iluminare şi climatizare.
„Aceste obiecte trebuie să aibă o anumită temperatură, o anumită umiditate, iar noi a trebuit să climatizăm acest hol, este o suprafaţă foarte mare, expoziţia are 800 de metri pătraţi”, mai spune curatorul expoziţiei.
Pentru cultură, statul român e strâns la pungă, dar uită că asemenea expoziţii pot aduce profit.
„Este un business din ambele puncte de vedere, financiar pentru muzeul care organizează şi găzduieşte, şi unul din punct de vedere educaţional. Cred că este mai bine decât să faci 10 expoziţii cu bani puţini, care nu aduc lume şi care nu lasă urme şi care nu formează cunoaştere, mai bine faci una şi bună”, afirmă Alexandru Bâldea, specialist în artă.
În 2005, Muzeul Naţional de Artă aducea în România o expoziţie la fel de valoroasă de pictură franceză, finanţată aproape integral de guvernul de la Paris. Românii au format cozi imense atunci, pentru a vizita colecţia.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
