În această ediție a emisiunii, scriitorul Radu Paraschivescu vă recomandă cartea O noapte, Marcovici, semnată de Ayelet Gundar-Goshen și apărută la Editura Nemira, colecţia Babel. Traducere îi aparține lui Any Shilon.
Radu Paraschivescu: Israelianca Ayelet Gundar-Goshen este o scriitoare de 34 de ani care impresionează prin forţa şi talentul cu care scrie. Poate că tocmai din acest motiv anumiţi cronicari literari o plasează la intersecţia dintre literatura lui Gabriel García Márquez şi filmele lui Mel Brooks. Ayelet Gundar-Goshen se naşte la Tel Aviv, studiază psihologia la universitatea din acest oraş şi desfăşoară o lăudabilă activitate şi în presă. Ulterior ea face studii de cinematografie şi scrie scenarii de film care câştigă premii la diverse festivaluri internaţionale, precum şi scenarii pentru filme de televiziune. Ayelet Gundar-Goshen debutează în roman cu O noapte, Marcovici, o carte tradusă deja în cinci limbi şi recompensată cu premiul pentru debut. În România, O noapte, Marcovici a apărut la Editura Nemira, în traducerea bună a lui Any Shilon şi într-o colecţie de literatură contemporană pe care nu încetez s-o remarc pentru calitatea autorilor şi a cărţilor care apar aici, indiferent că vorbim de Anne Wiazemsky sau de Julian Barnes, de Olivia Manning sau de Muriel Barbery, de Antonio Muñoz-Molina sau de Mathias Malzieu ori Stéphane Audeguy, de John Banville sau de Abel Posse.
O noapte, Marcovici este un roman în patru părţi: Înainte, În timpul, După şi După după. Aşa cum bine scrie editorul român în textul de prezentare, Ayelet Gundar-Goshen împleteşte în această carte istoria mare cu istoria mică în viaţa de zi cu zi a unui sat israelian. Ne aflăm în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, când Israelul se pregăteşte pentru Războiul de Independenţă din 1948. Cum însă în Europa de după război au rămas destule femei evreice care riscă să aibă neplăceri, bărbaţii din acest sat al Ţării Sfinte se organizează într-un detaşament matrimonial care pleacă pe continent pentru a încheia salvatoare căsătorii de formă. Printre soţii de conjunctură se numără Iacov Marcovici, un om pe cât de banal şi de dispreţuit, pe atât de bun la suflet, şi Zeev Feinberg, un mustăcios aprig, viforos, excesiv şi afemeiat până la ultima celulă. Cei doi sunt prieteni la cataramă, oferă un contrast flagrant şi traversează împreună destule episoade dramatice de viaţă, fie în spaţiul restrâns al satului unde-şi duc zilele, fie peste mări şi ţări, pe unde îi aruncă soarta.
Întoarcerea în sat cu soţiile de conjunctură şi integrarea în ritmurile şi în obiceiurile lui se fac anevoie şi primejdios. Comunitatea rurală le acceptă greu pe nou-venite, mai ales că fiecare dintre ele are un semn distinctiv care provoacă suspiciuni: una are ochii prea îndepărtaţi unul de celălalt, alta are sânii ca de frişcă, pielea alteia miroase a portocale. Lumea vorbeşte şi e ştiut că, mai ales în comunităţile restrânse, apariţia unui străin sau a unei străine este mană cerească pentru toţi cei care îşi petrec viaţa în scorneli şi broderii pe seama altora. Într-o poveste în care îşi lasă imaginaţia să zburde, Ayelet Gundar-Goshen conferă ecouri biblice povestirii şi ne aduce sub ochi personaje aspre sau tandre, vulnerabile sau stâncoase. O noapte, Marcovici vorbeşte despre neastâmpăr şi singurătate, despre vină şi ispăşire, despre rupturi şi regăsiri, despre umbra de neşters a păcatului de moarte. Acel păcat care-l face pe Zeev Feinberg să adopte fetiţa unui german mort şi să se ocupe de ea ca de copilul lui, în speranţa că va răscumpăra astfel un gest din trecut, când a împuşcat din greşeală, pe întuneric, o mamă cu un copil în spinare pe care i-a luat drept iscoade ale inamicului. Acea singurătate care se simte câteodată chiar şi în cupluri, fie ele de conjunctură sau nu. De altfel, aceasta e cheia pentru titlul cărţii. Iacov Marcovici se căsătoreşte de formă cu Bella Seigermann, o splendoare de femeie care refuză să se uite la el ani în şir şi care, convinsă la final de bunătatea lui Iacov, îl acceptă în pat pentru o noapte – O noapte, Marcovici.
Romanul lui Ayelet Gundar-Goshen emană o vigoare remarcabilă şi e scris într-un stil şi cu o tensiune a naraţiunii care te fac să treci de la râs la oftat şi de la tristeţea adâncă înapoi la veselie. V-o recomand cu entuziasm şi fără şovăire.