Cum a ajuns un simbol al Bucureștiului focar de infecție
Clădirile care altădată făceau mândria Micului Paris stau să cadă cu voia proprietarilor şi din indiferenţa statului. Fostul Azil Evreiesc de Bătrâni „Elisabetheu", inaugurat în anul 1906 de Regina Elisabeta a României, a ajuns un focar de infecţie, chiar în centrul Bucureştiului. Un loc al şobolanilor, plin de gunoaie şi seringi folosite de consumatorii de droguri. Povestea decăderii unui simbol arhitectural și cultural, într-un nou episod din proiectul „Atentat la patrimoniu”.
Directorul Centrului pentru Administrarea Patrimoniului Imobiliar al Federației Comunităților Evreiești, președinta ProDoMo, vicepreședinta O.A.R, fostul ministru al Culturii și actualul ministru al Dezvoltării Regionale au explicat pentru Digi24 cum a ajuns fostul azil „Elisabetheu” în paragină și de ce pârghii dispune statul pentru a-i readuce strălucirea.
Fantoma fostului azil-spital domină străzile Romulus şi Ion Filibiliu, din sectorul 3 al Bucureştiului. Zidurile nu mai au ferestre, nici uşi, nici acoperiş. De dupa faţadă răzbate un miros pestilențial, care îmbâcseşte zona istorică Labirint.
„A fost o sinagogă şi un azil! În general, orice azil, desigur, avea şi o sinagogă! - Sinagoga ca şi azilul nu mai au acoperiş în momentul de faţă!”, a spus inginerul Rudy Marcovici, directorul Centrului pentru Administrarea Patrimoniului Imobiliar al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti.
„Este singura clădire în acest stil arhitectural care este aşa, un amestec de arhitectură bucureşteană, arhitectură de sfârşit de secol 19, europeană, deci nişte influenţe foarte interesante”, a adăugat Roxana Wring, președintele ProDoMo.
„Reprezintă o mare valoare. În general Bucureştiul nu prea are clădiri înainte de 1900. Are o valoare memorială pentru comunitatea evreiască din Bucureşti. Dat fiind faptul că s-au pierdut foarte multe clădiri în perioada comunistă”, a precizat și vicepreședinta O.A.R, Raluca Munteanu.
„Această clădire a fost primul cămin-spital, ridicat de Regina Elisabeta, într-un cartier istoric, pe o stradă cu 33 de case monument istoric”, a precizat Adela Filip, promotor de evenimente culturale.
Fostul azil-spital, distrus de culegătorii de fier vechi
În interiorul clădirilor care formează ansamblul fostului spital-azil se ajunge uşor, prin locul fostei uşi principale din intersecţie. Intră cine vrea, când vrea. Vânătorii - culegătorii de fier vechi au distrus arcadele camerelor, au spart scările şi au devastat coloanele de susţinere care încadrează holurile. Au furat şi ţiglele, și chiuvetele, şi sobele de teracotă. Au furat cam tot ce a putut fi vândut sau refolosit.
„Au început să dispară elemente structurale, s-au furat ferestre, s-a furat din acoperiş, în momentul de faţă plouă înăuntru, au dispărut elemente de planşeu... Deci, practic, a fost, cum să vă spun? S-a dat semnalul că se poate fura de acolo şi poate fi distrus”, a declarat fostul ministrul al Culturii, Vlad Alexandrescu.
„Mă simt la fel de trist ca şi la orice casă frumoasă din Bucureşti, care arată... Şi sunt multe, multe care arată... Dar pe de altă parte, eu sunt un tip optimist: mai bine mă uit la cele reabilitate şi ştiu că am lăsat ceva în urmă fetei mele, nepotului meu şi aşa mai departe”, a adăugat inginerul Rudy Marcovici.
„Acum opt ani, îmi amintesc că exista o formă de pază şi de protecţie, după care a dispărut. Şi într-un mod concertat au apărut grupuri de oameni care, pe parcursul a ore întregi, în timpul zilei, nu vă imaginaţi că seara, umpleau maşini, camioane, cu tablă, cu cabluri electrice, cu lemn, cu tot ceea ce s-a putut”, a povestit Adela Filip.
Adela Filip este o militantă activă pentru salvarea patrimoniului din Bucuresti şi, întâmplător, locuieşte vizavi de fostul azil. A reclamat jaful din clădire şi la primărie, şi la Poliţia Sectorului 3. Degeaba. Nici poliţiştii, nici administrația locală şi nici angajaţii societăţii de salubrizare nu au intervenit.
Fundația Caritatea a solicitat demolarea imobilului
Ruinele a căror poveste se contopeşte cu istoria Regatului României şi a comunităţii evreieşti au devenit un focar de infecţie care adăposteşte narcomani, oameni fără adăpost şi şobolani.
„Facem apel şi la Direcţia de Cultură şi la Primăria Municipiului Bucureşti de a lua măsurile necesare pentru punerea în conservare a imobilului şi de a elimina posibilele pericole: de incendiu, de extindere a epidemiilor care pot să apară acolo”, a precizat Raluca Munteanu.
„Acest complex despre care vorbiţi este în administrarea unei fundaţii care se ocupă de redobândirea bunurilor comunitare evreieşti. Este Fundaţia Caritatea! Deci nu intră în administraţia noastră, nu o administrăm noi. Este persoană juridică complet separată de Federaţia Comunităţilor. E adevărat că din ce valorifică ei, sunt singurele noastre fonduri pentru... Da, noi primim fonduri de la ei! Adică ni se alocă fonduri special pentru viaţa evreiască, pentru reabilitarea patrimoniului imobiliar sacru, numai, respectiv sinagogi, cimitire, băi rituale”, a explicat directorul Centrului pentru Administrarea Patrimoniului Imobiliar al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti.
Printr-un comunicat trimis reporterilor Digicult, Fundaţia Caritatea precizează: „din păcate, ne aflăm în imposibilitatea de a vă oferi informaţiile solicitate, întrucât imobilul nu se află în patrimoniul sau administrarea noastră".
În realitate însă, lucrurile stau cu totul altfel. Cu excepţia sinagogii care a ramas în proprietatea statului român, terenul şi restul clădirilor au fost retrocedate Fundaţiei Caritatea, în anul 2004.
„A fost retrocedat comunităţii acum câţiva ani. Atuncea s-a întâmplat, de fapt, acest dezastru, în care statul nu s-a mai ocupat de această clădire. Ea a trecut în administrarea comunităţii evreieşti, dar nu a primit, de fapt, o destinaţie precisă! Şi a fost introdusă, aşa zis, în conservare”, a explicat fostul ministru al Culturii.
Conform datelor oferite de ministerul Muncii, „(...) ȋn baza Protocolului nr.C1011/3075/31.08.2004, Fundaţia CARITATEA a fost abilitată să preia imobilul situat în Bucureşti, sect.3, str. Prof. Ion Filibiliu nr. 9 colţ cu str. Romulus nr. 62, în baza prevederilor art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/20.05.1997 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor evreieşti din România".
Fundaţia Caritatea este, de altfel, şi entitatea care a solicitat demolarea acestui ansamblu imobiliar istoric.
„Fundaţia Caritatea, care este administratorul, proprietarul acestui ansamblu, a venit la Direcţia de Cultură în repetate rânduri, de vreo trei ori, în 2014, în 2015, în primăvară şi în toamnă, cu cerere de demolare pentru a construi altceva în loc. Cererile care s-au făcut la Direcţia de Cultură sunt făcute în numele Fundaţiei Caritatea. Cu atât mai mult, dacă ei nu au calitatea de proprietar, ar trebui ca acele cereri să nu fie valabile”, a explicat vicepreședinta O.A.R.
„Prin căderea acestor imobile de patrimoniu se pierde puţin şi din povestea comunităţii evreieşti! - Mult, nu puţin! Se pierde mult!”, a atras atenția inginerul Rudy Marcovici.
Soluție: clasarea imobilului în regim de urgență
În data de 9 mai 2016, Ordinul Arhitecţilor din România, Fundaţia Pro Patrimonio şi Asociaţia ProDoMo au solicitat declanşarea procedurii de clasare, în regim de urgenţă, a ansamblului din strada Ion Filibiliu, numărul 9, Sectorul 3, inclus, datorită poziţiei cadastrale, în zona protejată Labirint.
„Am decis că singura soluţie este să cerem o clasare în regim de urgenţă. Mai ales că aflasem că proprietarii au cerut desfinţarea imobilului”, a explicat președinta ProDoMo.
Chiar dacă au trecut, deja, o sută de zile de la solicitarea oficială a clasării imobilului, Direcţia de Patrimoniu a Municipiului Bucureşti nu a luat nicio decizie. Conducerea instituţiei, contactată de reporterii Digi24, spune că nu poate comenta situaţia din lipsă de timp şi personal.
„Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti funcţionează foarte greu, este într-o situaţie gravă. Am încercat să contribuim la deblocarea acestei situaţii, dar merge greu. Nu au personal. Iar personalul care a mai rămas, două persoane, cred, nu are calificarea necesară. Nu sunt arhitecţi, nu sunt specialişti. (Reporter: Deci vorbim în acest moment de o Direcţie de cultură a Municipiului Bucureşti care funcţionează doar teoretic!? )- Da! Care nu are oameni”, a precizat vicepreședinta O.A.R.
„În cea mai mare măsură, politicienii sunt pasionaţi de cultură atunci când cultura le poate da înapoi popularitate sau voturi”, a explicat ministrul Dezvoltării Regionale, Vasile Dâncu.
Administratorul patrimoniului imobiliar al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România - şi totodată omul-cheie care s-a implicat în revitalizarea vechilor sinagogi din România – spune că, la fel ca orice alta clădire degradată, şi fostul azil poate fi consolidat.
„E o zonă centrală, e o zonă care e în aria protejată de centru istoric, e o zonă în care nu poţi să faci fără să ai autorizaţiile necesare, dar e o zonă minunată! Deci acolo se poate... Există arhitecţi extraordinar de pricepuţi în România, restauratori de monumente istorice. Deci, există mijloace de reabilitare! În funcţie de intenţia celui care o are în proprietate sau în administrare!”, a declarat inginerul Rudy Marcovici.
„Imobilul să devină un muzeu. De ce nu? Să fie refuncţionalizat în interesul comunităţii. Bineînţeles, dacă proprietarii au o altă propunere, şi să fie în spiritul funcţiunii imobilului, bineînţeles, asta depinde de ei. Dar în niciun caz să fie demolată şi să apară acolo un mare complex imobiliar”, a spus Roxana Wring, președinta ProDoMo.
„Ar putea fi, cumva, recuperată, fie ca un spaţiu muzeal, de pildă despre comunitatea evreiască, fie ca un spaţiu, iarăşi, de medicină alternativă sau de medicină socială. E păcat să rămână în această stare de degradare şi acesta este sensul pe care îl are cererea de clasare înaintată Institutului Naţional al Patrimoniului”, a fost de părere și Vlad Alexandrescu.
Pact între partide pentru salvarea patrimoniului
Situaţia fostului azil şi-a altor mii de clădiri de patrimoniu este pusă de către societatea civilă pe seama legilor care există, dar sunt ignorate.
„Legislaţia noastră nu funcţionează. Avem o legislaţie de protecţie a patrimoniului care, de fapt şi urbanistică, care nu funcţionează”, a explicat Roxana Wring.
„Statul are, sau, mă rog, şi-a emis legile necesare. Nu le pune în practică din diferite motive, n-aş putea să le comentez, dat fiind că nu cunosc situaţia din interior”, a adăugat Raluca Munteanu, vicepreședinta O.A.R.
Ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Vasile Dîncu, a declarat că pentru salvarea patrimoniului material şi spiritual al României ar fi necesar un pact între partidele politice, un proiect derulat pe cel putin zece ani, fonduri asigurate din PIB si mai ales ar fi nevoie de lege.
„Aş face un cod al patrimoniului în care aş lua toate legile care sunt legate de patrimoniu. Sunt câteva legi, sute de legi şi modificări de pe vremea comunismului, până acum. Le-aş pune toate într-un Cod al Patrimoniului în care am discuta: care este responsabilitatea naţională, care este responsabilitatea locală şi care este responsabilitatea publicului şi a cetăţenilor. Aş lua resursele din aceste trei zone, aş da posibilitatea ca să se producă o sinergie a tuturor acestor fonduri pentru a salva patrimoniul”, a precizat Vasile Dîncu.
Conservarea inadecvată a clădirilor istorice de patrimoniu a devenit o modă printre dezvoltatorii imobiliari. Motivul se regăseşte chiar în legislaţia actuală, care permite declasarea şi demolarea unui imobil istoric dacă acesta este degradat mai mult de trei sferturi.
„Se poate expropria o clădire istorică, un monument care este lăsat în paragină de către proprietar, nu pentru a pedepsi proprietarul, ci pentru ca statul, care oricum are o responsabilitate, să se facă responsabil pentru acel imobil, să-l restaureze şi după aceea să-l returneze proprietarului, dacă proprietarul este dispus, sau poate să plătească, bineînţeles, restaurarea. Dacă nu, cu o justă... o sumă de bani, el să fie recompensat pentru că şi-a pierdut imobilul”, a explicat Roxana Wring.
Societatea civilă și reprezentanţii ministerului Culturii lucrează la un proiect de lege menit să protejeze şi să salveze clădirile istorice aflate în situaţia fostului azil evreiesc. Până la oficializarea noilor norme, azilul şi restul imobilelor agonizează, din cauza nepăsării statului şi a intereselor imobiliare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
