Prezentă la Sibiu pentru Festivalul Internaţonal de Teatru, echipa „Conversaţiilor esenţiale”, de la Digi24 nu putea rata una dintre marile şi foarte rarele întâlniri, aceea cu regizorul Silviu Purcărete. Şi, deşi nu acordă interviuri, Iuliana Ciugulea a reuşit să-l convingă şi să-l provoace la o discuţie despre: teatru, succes, evoluţia unui artist, dorinţele unui artist, ori problemele unui artist. Şi, evident despre Faust.
Despre acest spectacol al său, ce a avut parte de aprecieri unanime, regizorul spune că nu s-a aşteptat să aibă un asemenea succes, că nu a prevăzut deloc asta: „Şi pe mine mă surprinde succesul spectacolului. Nu mă aşteptam să fie atât de popular, să placă unor categorii atât de diverse de oameni. El nu este, din punctul meu de vedere, cel mai important spectacol al meu sau cel mai izbutit. Sunt altele care au avut mult mai puţin succes sau notorietate”.
Despre lucrul la Faust, Silviu Purcărete spune că a respectat cu sfinţenie textul lui Goethe, că a fost foarte cuminte din acest punct de vedere: „Spectacolul ăsta, din punctul meu de vedere urmăreşte foarte exact temele lui Goethe. Deci finalul nu-mi aparţine sub nicio formă. Am încercat să fiu cât se poate de şcolar cuminte cu textul. Aşa încerc să fac de obicei...sunt foarte conştiincios cu textele”.
Şi tot despre Faust regizorul a povestit ceea ce probabil mai puţină lume ştie. Şi anume că, iniţial, proiectul a început cu alţi actori: cu marii Ştefan Iordache şi Gheorghe Dinică: „Iniţial, spectacolul era cu Iordache şi Dinică. Ar fi fost un alt spectacol cu ei. Eu am început cu ei şi la un moment dat am vrut să părăsesc proiectul pentru că nu se mai putea. Chiriac a zis că mă omoară şi că trebuie să găsim altă soluţie. Până la urmă a fost foarte bine pentru că a fost o întâlnire neşteptat de bună între Ilie şi Ofelia”.
Un alt lucru povestit de marele regizor a fost acela că, odată lansate la apă, scoase la public, el nu-şi mai poate revedea spectacolele pentru că are o senzaţie necontrolabilă şi neplăcută: „Nu, nu le mai văd. Practic, nici premiera nu prea pot să o urmăresc. E o chestie de temperament... E senzaţia asta că nu mai ai cum să intervii, că lucrurile îţi scapă de sub control, nu-ţi mai aparţine şi atunci senzaţia e una foarte neplăcută. Şi cum niciodată nu reuşeşti să faci ce crezi tu că e cel mai bine şi tot timpul rezultatul final este unul aproximativ.... mi se pare că totul e foarte prost. Şi e o senzaţie absolut necontrolabilă şi neplăcută. Şi atunci nu mă duc. De obicei mă detaşez de spectacolele pe care le fac. Peste ani le mai văd, uneori”.
Şi nici Faustul nu face excepţie. Întrebat de Iuliana Ciugulea cum i se pare acum, la șapte ani de la premieră, regizorul spune că nu ştie, întrucât nu l-a văzut: „Nu ştiu, că nu l-am văzut. Mai văd aşa câte ceva când facem câte o repetiţie sau mai intru uneori, când se întâmplă să fiu acolo şi văd aşa, un fragmenţel”.
Despre felul în care lucrează la spectacolele sale, Silviu Purcărete spune că este, mai degrabă, un meşteşugar: „Cred că sunt şi sper că sunt foarte echilibrat şi lucrez foarte artizanal, aproape cu degetele. Sunt meşteşugar, în sensul cel mai nobil. Asta înseamnă de fapt un artist. În felul ăsta lucrez, nu îmi răspund obsesiilor abisale şi demonilor uriaşi care mă bântuie. Sunt foarte echilibrat, în general dorm bine, nu-s deloc complicat”.
Iar la capitolul alegerii pieselor, aici regizorul spune că nu există o reţetă dar că nu are nicio problemă nici cu lucrul la comandă, atâta vreme cât îi convin temele: „Lucrez la comandă cu cea mai mare plăcere, dacă-mi convin. Nu este o reţetă. Sigur că apropierea de un text este intuitivă, uneori este iraţională, alteori este raţională, depinde. Nu am o metodă. În general, eu nu lucrez cu metodă în niciun compartiment al profesiei mele şi nici în ăsta al alegerii repertoriului. Şi poate că acest eclectism al gusturilor mele reprezintă singura metodă sau singura regulă”.
Sâmbătă, de la ora 20.10, la Digi24, „Conversaţii esenţiale” care nu trebuie ratate, cu unul dintre cei mai apreciaţi oameni de teatru din România, Silviu Purcărete.