Coca Bloos: „Am tratat scena ca pe un om și cred că m-a iubit”

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Puțini știu, dar prima sa alegere nu a fost teatrul, ci filosofia. „Nu îi consider ani pierduți, mi-au folosit după aceea. În teatru trebuie să ai etapa de ascultare, ca la mănăstire. Eu am fost mereu în perpetuum mobile, îmi era greu să stau în bibliotecă. Am nimerit la Casa de cultură a studenților, am dat peste secțiunea de teatru. M-am dus și am dat examen”, povestește ea.

Despre oamenii care i-au marcat traseul profesional vorbeşte cu drag, dar un moment anume îi produce şi acum regrete legate de maniera în care s-a purtat faţă de un om care o ajutase foarte mult. „În teatrul profesionist Alexandru Tocilescu a fost primul regizor mare cu care am lucrat, a fost examenul meu practic. Am venit la București la 40 de ani, am avut un itinerariu frumos: Satu Mare, Brașov, Piatra Neamț, București. Dinu Săraru a intervenit - era directorul Teatrului Mic - a zis că mă ia la București. M-a detașat doi ani, până în 1989. Spun mereu că Dinu Săraru a semnat polița în alb pentru ceea ce însemn eu pe scenă și am avut un moment reprobabil față de el. În tot ceea ce s-a întîmplat la Teatrul Mic. Lașitatea, frica...nu am fost lângă omul care a semnat pentru mine în alb. I-am spus în timp și mi-am cerut scuze față de toată lumea”.

„În teatru mă simt mai confortabil, nu mi-am închipuit că vreodată voi face film, deși în adolescență a fost invers. Întâi am văzut filmele, după aceea teatrul. Primul spectacol de teatru l-am văzut târziu”, mărturisește actrița.

„Eu iau din energia lor și le dau din energia mea. Lucrând cu ei, te fac să roșeși, în anumite momente. Trebuie să fii pregătit să lucrezi cu ei. Tinerii au o energie teribilă: să cânți, să ai partea de mișcare, să fii concentrat...Știindu-mi limitele, caut să mă fac utilă celor din jur prin ceea ce am acumulat eu, dar constat că ei vin cu o avere peste, numai că trebuie să știe să și-o protejeze, să nu renunțe la ea, atunci pot să izbândească”, subliniază Coca Bloos.

Întrebată de Iuliana Ciugulea ce îi place să facă atunci când nu este pe scenă, Coca Bloos spune că cea mai mare bucurie îi este oferită de cărţi. „Mă duc la târgurile de cărți, dacă pot îmi iau. La asta m-a ajutat filosofia, să nu iau cărți la metru, ci pe cele care pot fi pe bucuria sufletului meu”.

Despre viitor, Coca Bloos spune: „Cred că mă molipsesc de la copii și nu mă gândesc. Este cineva - cu care mai stau de vorbă, nu atât de des pe cât ar trebui - care știe exact care e viitorul meu și nu numai al meu. I-am spus duhovnicului meu că sunt deficitară, nu știu rugăciuni și i-am spus că stau de vobă...Ce e mai frumos, mai dar de la Dumnezeu decât să faci ceea ce îți place”.

„Scena mi-a dăruit, indiscutabil. Întrebarea e cât am dăruit eu ei. Cred că și ea s-a amuzat de mine, am tratat-o ca pe un om și cred că m-a iubit. Ea a fost și copilul meu, și iubitul meu. După familia mea, care mi-a dat viață, scena a fost cea care m-a motivat”, a spus, în încheiere, actrița Coca Bloos.