Este una dintre româncele faimoase despre care românii nu ştiu mai nimic: Genica Athanasiou, pe numele său real Eugenia Tănase. Născută la București în 1897 dintr-un tată albanez venit în România și o mamă din Banat, Eugenia şi-a petrecut copilăria alături de sora geamănă în cartierul Uranus, cartier din care astăzi nu au mai rămas decât foarte puține zone nedemolate.
A emigrat la Paris în anul 1919, unde şi-a derulat cariera în cercurile experimentale de teatru și film. A fost înconjurată de artişti celebri ai avangardei pariziene, din anii '20 ai secolului trecut. Jean Cocteau i-a dedicat tragedia Antigona, iar marele fotograf Man Ray a fotografiat-o în port popular românesc.
Românca faimoasă din avangarda pariziană
„Genica a venit la Paris, chiar dacă părinții ei s-au împotrivit. A decis să renunțe la Conservatorul de la Bucrești, pentru a se înscrie la Conservatorul din Paris. S-a plictisit repede de cursurile de dicție, așa că s-a înscris la cursuri mai moderne, inovatoare, și atunci și-a început, de fapt, cariera. L-a cunoscut pe Charles Dulin, care a fondat trupa de teatru „Atelier”. De fapt, Genica a urmat o carieră în teatru și cinematografie în Franța. În România, da, a revenit, dar doar în cadrul familiei, a fost o vizită privată. De aceea o cunosc puțini români”, explică Laurence Meiffret.
Laurence Meiffret este cercetătoare și autoare de studii de istoria teatrului, absolventă de Istoria artei. În prezent, scrie o biografie detaliată a Genicăi Athanasiou și pregătește o expoziție documentară.
Viaţa Genicăi Atanasiou a fost puţin cunoscută publicului român. Ajunsă la Paris în anul 1919, l-a cunoscut pe Antonin Artaud, poet și actor, cel ce avea să devină unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai teatrului din secolul XX.
Laurence Meiffret - cercetător de istoria teatrului: „Antonin Artaud avea un mod extraordinar de a scrie dedicații. Prima dedicație pentru Genica a fost în Ombilicul limburilor, când i-a scris: Pentru Genica, această carte scrisă înlăuntrul ei”.
Alături de Artaud, Genica avea să trăiască o tumultuoasă poveste de dragoste. Şi tot alături de el, a jucat în piese de teatru experimental, în Parisul anilor '20-'30.
„Antigona” lui Cocteau, dedicată unei românce. Costumele, create de Coco Chanel
Reporter: Genica a jucat în „Antigona” lui Jean Cocteau...
Laurence Meiffret: Da, a fost debutul ei...
- Iar costumul pe care l-a purtat a fost special, având în vedere proprietarul acestuia...
- Da, creatoarea costumului, de fapt a tuturor costumelor din „Antigona” lui Cocteau, a fost Coco Chanel. Aceasta voia de mult să creeze costume pentru teatru și pentru „Antigona” a creat ceva total atipic pentru o tragedie antică. A creat costume din materiale rigide, s-a axat pe cusături speciale, nu se mai văzuse așa ceva. Așa că au fost remarcate, s-a scris mult în presă despre acest lucru.
Șocant pentru un film din anii '20: Genica Athanasiou, într-o scenă de nuditate
- Apoi Genica a jucat într-un film suprarealist, „Cochilia și clericul”, înainte chiar de apariția filmelor lui Bunuel...
- Exact! A fost primul film suprarealist, după un scenariu de Antonin Artaud. Vorbim de începuturile suprarealismului, iar realizatoarea filmului, Germaine Dulac, a fost acuzată de suprarealiști că a înțeles greșit scenariul oniric al lui Artaud. Evident, a urmat un scandal, iar Genica, pentru că interpreta rolul principal, a fost remarcată, dar și lăudată de marii regizori ai momentului.
- În film este și o scenă de nuditate, este șocant pentru anii '20...
- Da, este scena faimoasei cochilii (vezi video - n.r.). De fapt, este vorba de un vis al autorului, nu știm dacă a fost real sau nu. Este scena în care Genica apare cu sânii goi, după ce clericul îi smulge cochiliile din plastic. O astfel de scenă ar fi putut duce la un scandal, dar nu pentru asta a fost scandalos filmul.
Genica Athanasiou, muza lui Man Ray
Muză a faimosului fotograf Man Ray, iubită şi parteneră de scenă a celebrului Artaud, membră a trupei de teatru a lui Alfred Jarry, dar şi inspiraţie pentru Jean Cocteau, Genica Athanasiou a fost una dintre figurile extrem de apreciate ale avangardei pariziene. Şi a rămas necunoscută publicului român, până azi.
Laurence Meiffret - cercetător de istoria teatrului: „Genica voia să lucreze în teatru, să interpreteze texte, să facă mimă. Nu agrea statutul de vedetă. Partea asta siropoasă a meseriei de actor nu-i plăcea. Așa că nu a intrat în joc”.
Reporter: Alida Mocanu
Imagine: Andrei Captarenco
Editor web: Luana Păvălucă