Exclusiv Cărțile care au schimbat lumea. Cum transformă internetul literatura? - interviu cu Martin Puchner
Au clădit imperii. Au dărâmat sisteme. Au născut religii. Și monștri. Cuvintele așternute pe plăcuțe de lut, papirus, hârtie sau dispozitive electronice au puteri uriașe. Martin Puchner, scriitor, filosof și profesor la Harvard, este autorul bestsellerului „Lumea scrisă”, în care vorbește despre 16 texte esențiale, alese cu grijă din 4 milenii de literatură. Cum au schimbat cărțile mersul lumii?
Cărțile fac și desfac lumi. Creează și distrug. Încântă și înspăimântă. Datorită lor suntem cine suntem azi. Și din cauza lor am ajuns aici. Asta explică Martin Puchner cu ajutorul cărții sale, „Lumea scrisă”. Din 4.000 de ani de literatură, a ales 16 texte esențiale. O întreprindere complicată și destul de riscantă.
Martin Puchner, scriitor și filosof: „Au fost anumite texte, marile scrieri, despre care știam sigur că trebuie să se regăsească în carte: Odiseea, Biblia. Scopul meu a fost să demonstrez modul în care textele au modelat istoria, așa că anumite texte n-aveau cum să lipsească. Dar am mai urmărit ceva cu această carte: există multă literatură care nu este suficient cunoscută, așa că am vrut să remediez această situație, pentru că sunt texte minunate, de o importanță majoră, dar care nu sunt destul de cunoscute astăzi”.
Texte esențiale, mai puțin cunoscute
„Epopeea lui Ghilgameș” este unul dintre ele, altul este textul mitologic mayaș „Popol Vuh”, chiar mai necunoscut. Povestea mayașilor reprezintă chiar începuturile istoriei cărții, pentru că societatea lor era singura în care funcționa un sistem de scriere complet, astfel că reprezintă o tradiție literară paralelă, independentă, care nu a avut vreun contact cu Europa, Asia sau alte sisteme de scriere timpurii, care se aflau în contact indirect unele cu altele. (...) Ar mai fi epopeea vest-africană „Sundiata”, de care nu auzisem înainte de a începe să citesc mult despre literatura lumii. Ceea ce vreau să arăt este că există toate aceste texte minunate, care merită să fie mai cunoscute decât sunt. Să găsesc echilibrul între marile texte pe care le știe oricine și textele pe care ar trebui să le știm a fost lucrul cel mai greu de făcut, mărturisește Martin Puchner.
Trei nume de căpătâi pentru literatura umanității
Reporter: Dacă ar fi să alegeți trei persoane sau trei personaje, cele mai influente din literatura umanității, cine ar fi acestea?
Martin Puchner, scriitor și filosof: Ulise ar fi, probabil, unul dintre ele. este un erou, dar unul neobișnuit, fiind ambivalent din punct de vedere moral. Este viclean, minte, inventează povești, astfel reușește să depășească obstacolele, are o traiectorie amplă, acești 10 ani chinuitori de drum către casă. Se întoarce un alt om. Este o poveste importantă, care a inspirat multe altele.
O altă poveste ar fi „Don Quijote”. În timp ce lucram la carte, mă identificam tot mai mult cu el, în primul rând pentru că e un tip care citește prea mult, toată această literatură medievală, pe care o vede, apoi, peste tot. Dar și din pricina relației pe care o are cu tehnologia. Îl deranjează tehnologia modernă, morile de vânt și presa de tipar. Simte o furie fără speranță împotriva acestor mașinării, o furie pe care n-o poate controla. Mă identific, într-o oarecare măsură, cu asta.
Al treilea personaj esențial pentru literatura lumii ar fi protagonistul „Poveștii lui Genji” scrise de Murasaki Shikibu, un alt text care ar trebui mai bine cunoscut. Este primul mare roman din literatura universală, operă a acestei doamne de onoare de la curtea imperială japoneză. Autoarea a trebuit să lupte, pentru a câștiga fluența literară în limba chineză, un privilegiu rezervat bărbaților. S-a luptat, pentru a putea deveni scriitoare. Apoi a creat un personaj, această figură fascinantă de la curtea medievală japoneză, care are o poveste de dragoste cu Genji, eroul principal al cărții.
Cum schimbă internetul literatura
Parcursul cuvântului scris depinde nu doar de inspirație, ci și de tehnologie și invenții. A avut de câștigat de pe urma alfabetului, a hârtiei, a presei de tipar. Noua eră a literaturii i se datorează internetului.
Martin Puchner, scriitor și filosof: „Putem vedea că tehnologiile prezentului, internetul, schimbă mult lumea literaturii. Mi se pare că schimbă, în cea mai mare măsură, personalitatea autorului. Avem tendința scă credem că literatura e făcută de autori care născocesc povești originale, pe care le și stăpânesc, apoi le vând editurilor care vor găsi un public mai mic sau mai mare. Acest sistem se află în strânsă legătură cu tiparul. Și cred că dispare, încet-încet. E mult mai simplu acum pentru cititori să devină autori, mă gândesc la site-uri ca Wattpad, care se bazează pe ceea ce se numește „fan fiction”, literatura creată de cititori, spectatori sau vizitatori. Au explodat pur și simplu, lumea scrie tot felul de povești, unele ajung să fie publicate, altele devin seriale Netflix. Cititorii devin autori, e o poveste majoră care începe acum și care va continua, datorită noilor tehnologii.
Frica de citit
Ne simțim aproape și departe de cărți în același timp. Un paradox care persistă de veacuri.
Martin Puchner, scriitor și filosof: Pe măsură ce literatura s-a răspândit, datorită tiparului, oamenii au devenit, subit, neliniștiți în preajma romanelor. S-au temut că, dacă citesc romane, dacă citesc prea multe ori anumite romane, lucrul ăsta le va dăuna. Le va stârni prea mult imaginația, în special pe cea a femeilor. Lumea era de părere că femeile citesc prea multe „romane franțuzești”, prea multe cărți licențioase. (...) În schimb, în prezent părinții sunt îngrijorați pentru că puștii nu mai citesc suficient, așa că le-ar da orice, numai să citească. Chiar dacă neliniștea legată de citit și de lucrurile scrise există, încă, pe internet, cu privire la faptul că se citesc anumite lucruri, iar altele, nu. E o poveste legată de tehnologie, cu atâtea povești pe care le avem la dispoziție, această îngrijorare care privește poveștile „potrivite” și cele „nepotrivite” pentru a deveni obsedat de ele.
Teama de extremism
Cuvântul scris le dă oamenilor liniște și speranță. Sau poate convinge mulțimile să se revolte. Unii propovăduiesc virtuțile cărții. Alții încrearcă să le facă dispărute. În numele libertății de expresie, teorii și discursuri extremiste își găsesc drumul către tipar. Poate fi considerat un schimb echitabil?
Martin Puchner, scriitor și filosof: Mai ales în momente în care s-au produs schimbări tehnologice, a existat multă neliniște: tot mai mulți oameni au căpătat acces la literatură, iată, revoluția protestantă, Martin Luther, un extermist, a avut brusc puterea conferită de tipar. Iar cea mai puternică instituție a lumii, Biserica catolică, a înțeles că nu putea duce acea luptă, pentru că Martin Luther avea de partea lui cuvântul tipărit. Luther era un extremist care a schimbat lumea, vă las să decideți dacă în bine sau în rău. Cred că se întâmplă la fel cu extremiștii din zilele noastre, au putere, e și mai ușor să dobândești acces la tehnologie. Dar nu vorbim doar de un nebun extremist izolat, în stare să creeze un manifest trebuie să-și găsească adepți, iar lucrul ăsta e mai dificil. Pericole există, dar ceea ce mă frapează este că această teamă față de extremism ne-a însoțit de-a lungul istoriei literaturii. De câte ori se întâmplă o schimbare de ordin tehnologic, această frică se amplifică. Poate chiar justificat.
Cum ar fi arătat marile cărți ale omenirii, dacă ar fi fost scrise în era corectitudinii politice?
Martin Puchner, scriitor și filosof: Cred că în toate societățile funcționează o formă de corectitudine politică: lucruri pe care ți-e permis să le spui și lucruri care sunt interzise. Ele se schimbă în permanență. Corectitudinea politică din zilele noastre nu e un lucru nou, doar că diferă formele specifice ale tabuurilor, pioșenia și valorile din spatele unui anumit cod de vorbire. Dar toate societățile le au, n-am idee de vreo societate în care să poți spune absolut orice fără să ofensezi pe cineva. Trebuie să negociem în permanență câte ceva. „Corectitudinea politică” e cea mai recentă versiune a acestei perpetue negocieri.
Lumea s-ar prăbuși fără literatură
Milioane de cărți scrise. Le studiem la școală, le citim când avem timp liber, ne inspiră, stârnesc pasiuni și controverse, sunt parte din viața noastră de fiecare zi. Oare cum ar fi lumea fără literatură?
Martin Puchner, scriitor și filosof: Cu cât mă gândesc mai mult la această perspectivă, cu atât mai improbabilă mi se pare. Mi-e imposibil să-mi imaginez o lume fără scris. Pentru că n-ar exista librării și biblioteci, cărora le-aș simți lipsa. Dar, dacă stau să mă gândesc la asta, îmi dau seama că ne simțim îndreptățiți să avem atâtea lucruri care au legătură cu scrisul, de exemplu religiile. Toate religiile de astăzi se bazează pe ideea unor texte sacre, nu-mi vine în minte nici măcar una care să nu aibă așa ceva. Toate sistemele filosofice și tradițiile legate de gândire n-ar putea funcționa fără texte. Statele sunt fundamentate pe documente politice, e ca și cum ai trage de un fir, el aduce cu sine tot mai multe lucruri, iar lumea s-ar prăbuși fără literatură.
Nici măcar nu-mi dau seama care ar fi cel mai mare pericol al unei lumi în care nu se scrie și nu se citește, fiindcă eu cred că lumea în care trăim se bazează pe literatură, pe povești scrise, noi, ca indivizi, spunem povești și ne gândim la ele. Mi-e extrem de dificil să-mi imaginez o lume fără literatură.
Literatura poate fi periculoasă
- Ar fi periculoasă o astfel de lume?
- Ar fi foarte derutantă. Nu știu dacă ar fi neapărat periculoasă. Literatura însăși poate fi periculoasă! Mă gândesc la literatură ca la o unealtă, aceasta este și tema cărții mele. Poate fi o unealtă puterică, la fel ca toate celelalte, și tot la fel ca restul uneltelor poate fi folosită pentru a face bine sau rău. Așa că literatura poate fi periculoasă. Dar o lume în care să nu existe povești scrise ar fi, pentru oameni ca noi, care cunoaștem doar o lume plină de literatură, ar fi derutantă. Ar fi haos, ar fi structurată în moduri cărora nu le-am putea rezista.
Cartea despre „rotwelsch”, limbajul secret al hoților
După o carte ambițioasă, cu ecouri entuziaste și traduceri în zeci de limbi, Martin Puchner pregătește una de-a dreptul fascinantă.
Martin Puchner, scriitor și filosof: O carte despre un limbaj secret: un limbaj al hoților, un limbaj subteran, folosit în Europa Centrală din Evul Mediu și până în secolul XX. O poveste cu hoți, cerșetori și vagabonzi, un limbaj al străzii numit „rotwelsch”: o combinație între germană, idiș și ebraică. Era un limbaj exclusiv vorbit, doar polițiștii scriau ce auzeau, pentru că încercau să descifreze acest limbaj. A dispărut, e o limbă obscură, singurul motiv pentru care am aflat despre ea este pentru că am crescut, într-un fel, în preajma ei. Nu fiindcă provin dintr-o familie de hoți, ci pentru că am avut un unchi obsedat de acest limbaj, care a creat o întreagă arhivă. Era poet, începuse să folosească termeni din această limbă în poeme. Apoi a început să traducă fragmente din literatura universală, inclusiv Biblia și Don Quijote, în acest limbaj secret pe care doar el era în stare să-l citească. A murit devreme, din cauza unui anevrism cerebral, înainte de a împlini 50 de ani. Iar când am devenit interesat de literatură, în bună măsură datorită lui, am moștenit arhiva cu acest limbaj și traducerile lui. Am purtat-o în minte preț de 25 de ani, întotdeauna gândindu-mă c-ar trebui să fac ceva cu ea.
Reporter: Diana Popescu
Imagine: Cătălin Avram
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
