BONTON. Despre viaţă, cu Ileana Stana Ionescu: „Să nu irosim niciun minut zadarnic”

CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ

„Copilăria mea a fost o copilărie foarte frumoasă, din păcate minată de dispariţia tatălu meu care a pierit în război, eu am rămas cu măicuţa mea care a fost un înger de femeie (şi ea este plecată printre stele), dar vreau să spun că tot ce am învăţat eu acasă a fost desăvârşit. Acum stau să judec şi să analizez fiecare lucru pe care l-am acumulat. Am învăţat, spre exemplu, să fiu deschisă, surâzătoare, indiferent ce m-a apăsat, indiferent ce grijă am avut, şi sunt de părere că cei care lucrează cu publicul în special trebuie să fie foarte atenţi la latura asta a comportării. Adică n-au voie să fie antipatici şi nesuferiţi. Am învăţat de la măicuţa mea să spun adevărul. E adevărat că în copilărie poate mai minţeam câteodată, ca toţi copii, însă erau minciunele nevinovate. Însă rostirea adevărului a fost una dintre bazele educaţiei mele”, povesteşte Ileana Stana Ionescu.

REGULA MEA DE POLITEŢE

„Sunt mai multe reguli de politeţe la care ţin foarte mult şi care în vremea din urmă parcă nu prea se respectă. Este obligatoriu să fii atent, politicos, respectuos, indiferent dacă ceea ce auzi sau ce ţi se răspunde nu îţi este pe plac. Poţi să pui lucrurile la punct, dar cu tact şi cu eleganţă”, spune îndrăgita actriţă.

DESPRE ROMÂNIA CIVILIZATĂ

„Eu sunt o româncă înverşunată. Un ziarist m-a întrebat la un moment dat dacă nu sunt tentată să plec în străinătate, să rămân acolo. Şi i-am spus că nu aş face asta niciodată, dacă adică ce trăiesc în ţara mea nu am să mai trăiesc niciunde. Şi am verificat. Din clipa în care ies pe poartă şi mă duc, să spunem, la piaţă, mă întâlnesc cu 2-3 oameni: <bună dimineaţă, bună ziua, ce mai faceţi, ce gătim astăzi, ce e nou, ce se aude?>. Adică o comunicare permanentă, continuă şi dătătoare de forţă”, îşi motivează actriţa opţiunea de nu părăsi România.

DESPRE ROMÂNIA NECIVILIZATĂ

„Nu arunci pe jos dacă îţi termini un pachet de bomboane sau pachetul de ţigări. Asta mă enervează cel mai tare, lipsa de grijă faţă de gospodărirea unui oraş, faţă de curăţenia pe care trebuie să o întreţinem şi noi, nu? E obligaţia fiecăruia dintre noi să fim atenţi Şi ce mă mai deranjează? Lipsa de delicateţe a celor care conversează pe stradă ca şi când ar fi singuri pe lume”, spune Ileana Stana Ionescu.

MODELUL MEU DE BUNĂ-CUVIINŢă

„Măicuţa mea, care a fost un înger, a fost un model de delicateţe, de comportament elegant, de bunătate, de înţelegere.Şi a fost o femeie care s-a chinuit singură şi nu era aparent o femeie voinică şi răzbătătoare, era fragilă, o bucăţică de om, dar uite că a rezistat”, îşi aminteşte cu drag actriţa.

ÎNTÂMPLĂRI NEPOLITICOASE

„Vreau să povestesc ceva care nu ţine de oameni, ţine de un cal. La spectacolul „Înşir`te mărgărite", eu l-am interpretat pe Făt-Frumos, a fost primul şi ultimul travesti din viaţa mea. Şi intrăm călare pe un cal alb, o splendoare. Calul regimentului din oraşul Reşiţa. Era un cal mai bătrâior, ca să fie mai domol, mai cuminte, să nu facă năstruşnicii.

A fost antrenat cu aplauze, cu lumini, aşa cum se face la teatru. Dar la premieră, ce crezi că a făcut? Îmi cer scuze, dar trebuie să spun exact. În clipa în care am intrat în scenă şi lumea a început să aplaude a făcut o balegă în mijlocul scenei. Pe mine m-a apucat o disperare de moarte pentru că după scena noastră urmau zânele, dans, cu goange, cu îngeraşi cu fluturaşi, zic: acuma cine scoate mizeria pe care a făcut-o purcelul ăsta? Dar s-a găsit o gărgăriţă care a venit şi a golit”, povesteşte amuzată actriţa.

DESPRE LUMEA IDEALĂ

„Să nu uităm că viaţa asta ne este dată să ne bucurăm de ea. Vreau să-ţi spun o poezie a lui Omar Khayyam: <Nu te teme pentru ce va trebui să vină mâine, ce trebuie să vină, vine| Încrede-te în destin, amin|N-am cerut să mă nasc, îndur cu resemnare tot ce în viaţa îmi este scris.|Ştiu că voi pleca într-o zi.|Însă nimeni nu-mi spune, de fapt, ce a însemnat acest permis>.... Adică viaţa”, mărturiseşte actriţa.

O DOAMNĂ SE CUNOAŞTE DUPĂ...

„Păi în primul rând după comportament, fără doar şi poate. Un comportament care să nu aibă fisuri, să fie politicoasă, agreabilă, surâzătoare, să fie în stare să întreţină o conversaţie amuzant, să poată să răspundă la întrebări care ne frământă pe unul dintre noi... Să fie îmbrăcată frumos, fără pretenţii. Nu sunt excesiv de exigentă vis-a-vis de vestimentaţie, dar e plăcut când vezi o creatură de gen feminin îmbrăcată corect şi elegant şi toate lucrurile să vină cum se cuvine”, dezvăluie Ileana Stana Ionescu câteva din regulile după care s-a ghidat.

UN DOMN SE CUNOAŞTE DUPĂ...

„Politicos, să fie gentil, să fie tandru (dacă e soţ sau iubit), să fie instruit, să ai ce să înveţi de la un bărbat. Poate şi el de la noi, dar şi noi de la el. Să fie întotdeauna şic, să se mândrească cu ce poartă, când e o adunare mai pretenţioasă să se remarce... şi să fie curtenitor. Pentru mine este foarte important să fie curtenitor. Chit că poate face un pic de efort, dar să se silească, că e agreabil”, mărturiseşte actriţa.

AM ÎNVĂŢAT CĂ...

„Eu sunt o creatură foarte ciudat alcătuită. Logica mea există şi fac apel la logică de câte ori sunt într-o derută sau într-o încurcătură, dar temperamentul mi-o ia înainte şi nu mai ţin cont de argumentele logice. Îmi revin mai târziu, dar primul pas este uşor greşit. Trebuie să fim foarte înţelepţi, să facem efort să traversăm momentele critice cu curaj, cu vitejie chiar uneori, să nu facem niciodată rabat la calitate, indiferent că este rigoarea profesională sau familială sau socială şi să ne bucurăm de această existenţă pe care fiecare o are mai lungă, mai scurtă... să nu ne irosim niciun minut din viaţă zadarnic”, povesteşte Ileana Stana Ionescu, pentru emisiunea „Bonton”.