Cum vânează tezaurul dacic „braconierii culturali”
În România, după 1989, „braconierii culturali” au răscolit Munţii Orăştiei: au folosit detectoare de metale și şi-au încărcat sacii cu piese de patrimoniu. Cei mai mulţi dintre infractori nu au fost prinşi. Totuşi, într-un sistem în care bugetele pentru patrimoniu sunt aproape inexistente, o mână de oameni se luptă să recupereze ce s-a furat şi să păstreze ce a mai rămas. Emisiunea „Digicult” vă prezintă un nou episod din campania „Atentat la patrimoniu”.
Braconierii de daci și de romani
Septembrie 2015. Timp de șapte zile, patru cetăţeni de naţionalitate cehă au acţionat în zona cetăţilor dacice, monumente UNESCO. Dotaţi cu detectoare de metale, cehii au săpat 266 de gropi, de unde au sustras 230 de bunuri arheologice: monede de argint, podoabe, vase din bronz, fragmente de scuturi dacice din fier.
CRISTIANA TĂTARU, specialist în tezaurul dacic: „Practic au venit să facă detecţie de vacanţă. Pur şi simplu mergeau prin cetăţile dacice cu detectoarele de metale şi scoteau piese, monede, obiecte din fier”.
Infractorii au fost prinşi şi le-a fost întocmit dosar penal. Iar percheziţiile efectuate la domiciliul acestora de către autorităţile din România şi Cehia au condus la recuperarea prejudiciului.
OVIDIU ŢENTEA, arheolog: „Mulţi maschează sub această aură de turism cultural, turism de nişă, turism de arheologie pentru a face detecţie ilegală de metale în special şi asta este un braconaj”.
GELU FLOREA, arheolog-şef la Sarmizegetusa Regia: „Lumea nu ştie ce-nseamnă un metal, un obiect de metal scos din pământ pentru arheologi. Înseamnă o pierdere de informaţie extraordinară”.
Fenomenul braconajului arheologic în cetăţile dacice a apărut şi ca urmare a lacunelor din sistemul legislativ. Iar numărul braconierilor care au efectuat detecţii ilegale în siturile arheologice din Munţii Orăştiei a crescut de la an la an.
BOGDAN CARP, comisar-şef la Poliţia Patrimoniului: „În primele şase luni ale anului 2016, au fost constatate 17 infracţiuni de acces cu detectoare de metale în situri arheologice. Dacă privim din punct de vedere statistic, numărul de fapte nu este mare, n-ar fi o problemă. Problema este că pentru unele dintre aceste fapte nu ştim exact ce bunuri au fost sustrase, ce valoare au, valoare istorică şi pecuniară”.
O monedă dacică poate să valoreze 2.000 de euro
„Braconierii de tezaur” au vândut artefactele pe sume uriaşe, în afara României. Cei mai mulţi dintre infractori nu au fost prinşi.
OVIDIU ŢENTEA, arheolog: „Unii dintre ei sunt fini cunoscători ai istoriei antice sau ai istoriei în general. Nu mă îndoiesc de faptul că sunt pasionaţi de lucrul ăsta, dar pot să merg mai departe să spun că sunt chiar obsedaţi de chestia asta. Cei care o fac doar pentru a le avea în propria colecţie şi pentru a se bucura singuri de aceste artefacte sunt nişte fanatici. Cei care o fac pentru vânzare sunt nişte infractori. Dar în linii generale, fenomenul infracţional se referă la braconaj arheologic, termenul este corect definit de lege şi este bine ca aceste lucruri să fie reglementate pentru cei care vor să joace corect pe această piaţă”.
Cei care nu au avut, totuşi, curajul să folosească detectoarele de metale au apelat la varianta mai simplă: au furat ce era la vedere.
GELU FLOREA, arheolog-şef la Sarmizegetusa Regia: „În primul rând, noi deplângem pierderea informaţiei ştiinţifice şi apoi ceea ce înseamnă pierderea patrimoniului naţional”.
CRISTIANA TĂTARU, specialist tezaur daci: „Având în vedere avansul tehnologic din ultimul deceniu, a fost foarte uşor pentru oameni să-şi cumpere detectoare de metale şi cumva să se organizeze după anii 2000 în grupări care se ocupă de braconajul arheologic şi prin urmare s-a organizat în aşa fel încât o grupare să scoată piesele din siturile arheologice, altcineva să le ducă pe piaţa internaţională de antichităţi şi apoi să fie puse în vânzare prin diferite mijloace”.
Faptele sunt înlesnite de lacunele legislative: „Normele care reglementează deţinerea detectoarelor de metale au fost elaborate având în vedere situaţia existentă la nivelul anului 2004: după autorizarea deţinerii detectoarelor de metale, NU se poate avea controlul persoanelor în ceea ce priveşte zonele utilizării acestora”, arată un comunicat al Inspectoratului de Poliție Județean Hunedoara.
Fenomenul braconajului arheologic din cetăţile dacice a crescut cu atât mai mult cu cât pe piaţa neagră de artefacte, la nivel internaţional, preţul de pornire pentru o monedă de aur dacică de tip Koson sau Lysimach poate să ajungă până la 2.000 de euro, în cadrul unei licitaţii.
CRISTIANA TĂTARU, specialist tezaur dacic: „Piaţa neagră a obiectelor de patrimoniu are un mecanism foarte interesant şi obiectele pornesc de la un preţ foarte mic pentru a atrage cumpărători, iar apoi, constant, în timpul licitaţiei active, preţul creşte foarte mult”.
O situație recunoscută și de IJP Hunedoara: „Referitor la existenţa unor reţele de braconaj arheologic, se poate aprecia că acestea există atât timp cât pe piaţa internaţională de antichităţi se pot valorifica importante cantităţi de monede, obiecte de podoabă şi alte artefacte din aur şi argint”, se spune într-un comunicat.
OVIDIU ŢENTEA, arheolog, atrage atenția: „La noi, pentru că suntem în Uniunea Europeană, n-ar trebui să fie portiţă legislativă deloc prin care braconierii să se strecoare, spunând că recuperează ei mai mult decât arheologii şi în niciun caz, nefăcând-o la lumina zilei, nu este ceva legal”.
S-au înregistrat și situații de-a dreptul ironice. Un astfel de tezaur ascuns de braconieri a fost găsit de niște copii, în joaca lor.
„Acesta este un lot de monede recuperat de pe teritoriul României, pentru că a fost descoperit de nişte copii în timp ce se jucau în pădure, (monedele) erau ascunse într-o sticlă de plastic. Şi e foarte important pentru a ne da seama cum acţionează de fapt braconierii arheologici”, spune CRISTIANA TĂTARU, specialist în tezaurul dacic.
„Părerea mea este că ar trebui nu numai reglementată, dar, pentru o perioadă cel puţin, până când legislaţia aceasta se pune la punct într-un fel sau altul, ar trebui interzise detectoarele de metale la persoanele care nu sunt arheologi. Lumea nu ştie ce-nseamnă un metal, un obiect de metal scos din pământ pentru arheologi. Înseamnă o pierdere de informaţie extraordinară. Nu contează doar valoarea intrinsecă a unui obiect de metal, dar contează foarte mult informaţia pe care o poartă”, spune GELU FLOREA, arheolog-şef la Sarmizegetusa Regia.
Cum ne putem recupera tezaurul?
Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie. Aici au fost expuse, în luna iunie, noile piese adăugate tezaurului istoric al României. Lotul de monede antice din aur şi argint, provenind din Munţii Orăştiei, a fost recuperat de statul român de la casele de licitaţie din Marea Britanie.
CRISTIANA TĂTARU, specialist în tezaurul dacic: „Istoricul exportării ilegale de bunuri din zona Sarmisegetusa Regia este foarte bogat şi începe undeva în jurul anilor 1997 - 2000 când foarte mari cantităţi de aur şi argint obiecte antice au fost exportate ilegal şi scoase la vânzare pe pieţele de licitaţii din Europa şi Statele Unite ale Americii. Când spun Europa, mă refer în special la Germania, Franţa şi Marea Britanie”.
Potrivit Serviciul de Investigaţii Criminale Hunedoara, în perioada 2007-2016, Patrimoniul Cultural Naţional a fost reîntregit cu bunuri culturale de valoare recuperate de peste hotare sau din ţară: peste 1.000 de monede Koson de aur, 13 brăţări dacice regale de aur, 20.000 de monede de argint şi bronz, scuturi de paradă regale dacice din fier.
CRISTIANA TĂTARU, specialist tezaur dacic: „Pe lângă celebrele brăţări dacice foarte importante sunt uneltele din fier şi armamentul dacic, incredibile sunt cele două umbouri de scut, partea centrală a unui scut, care sunt de obicei foarte rar păstrate din cauza modului în care dacii se îngroapă. Se incinerează şi pe de altă parte îşi distrug armamentul şi-l îngroapă cu ei. Aceste două piese sunt incredibile, sunt singurele două recuperate. Sunt foarte multe bijuterii, anul trecut în 2015 au fost recuperate șase loturi de bijuterii dacice extrem de importante pentru că printre ele se află şi piese inedite, necunoscute”.
Bogdan Carp este Comisar-Şef al Departamentului specializat pentru protejarea patrimoniului, din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Eforturile echipei sale nu au rămas fără ecou. Ofiţerii Poliţiei Patrimoniului au avut, de-a lungul anilor, rezultate notabile: recuperarea brăţărilor dacice este doar unul dintre ele.
În schimb, legislaţia precară şi lipsa personalului calificat îngreunează demersurile pentru stoparea infracţiunilor.
„Legislaţia în domeniul protejării patrimoniului cultural este cam din anii 2000-2003. Ca orice sistem legislativ are şi prevederi bune şi prevederi mai puţin bune. Poliţia Română a identificat problemele care ar trebui reglementate şi s-au făcut demersuri către Ministerul Culturii pentru a le remedia. Drept urmare prin ordinul Ministrului Culturii, poliţiştii specializaţi în protejarea patrimoniului cultural naţional au fost desemnaţi să facă parte dintr-o comisie care urmează să modifice legislaţia actuală”, spune Bogdan Carp.
La nivel naţional, în perioada 2004-2007, Poliţia Română a angajat, la nivel de inspectorat de poliţie judeţean, personal din sursă externă: specialişti cu studii superioare în arheologie, arte plastice, arhivistică, pentru domeniul protejării patrimoniului cultural. Acum, 51 de poliţişti specializaţi în domeniu gestionează un volum uriaş de dosare privind infracţiunile săvârşite la adresa patrimoniului naţional. O misiune...imposibilă.
Recuperarea obiectelor de patrimoniu scoase ilegal de pe teritoriul României mai întâmpină o problemă, una de ordin extern. Convenţia UNIDROIT prevede restituirea internaţională a bunurilor culturale furate sau exportate ilegal de pe teritoriul unui stat. Cum, însă, unele state nu au aderat la convenţie, recuperările de patrimoniu se lovesc de problema financiară.
CRISTIANA TĂTARU explică: „România este membră a Convenţiei Unidroit şi spre exemplu, dacă trebuie să recuperăm piese din Marea Britanie, Franţa sau Italia, ne este mult mai uşor, pentru că, potrivit legislaţiei, ţările respective trebuie să ne repatrieze bunurile, însă, dacă avem de-a face cu obiecte provenite din Germania sau Statele Unite ale Americii, situaţia e un pic mai dificilă, pentru că aceste state nu sunt membre Unidroit, iar autorităţile încearcă cumva să-şi protejeze persoanele şi casele de licitaţii care vând astfel de piese. Pentru Germania, foarte important a fost să nu aplice la această convenţie faptul că au o piaţă de antichităţi foarte dezvoltată şi astfel îşi protejează o parte din economie care le aduce foarte mulţi bani. Spre exemplu, în 2015, piesele pe care le-am recuperat de la diferite case de licitaţii din Munchen, pentru ele a trebuit să plătim preţul de pornire de la licitaţie. Pe de altă parte, pentru piese aduse din Polonia, Italia, Franţa, Marea Britanie nu am plătit nimic”.
Cavalerii tezaurului
Gelu Florea este arheolog, conferenţiar doctor la Universitatea Babeş Bolyai, responsabil ştiinţific al cercetărilor din Munţii Orăştiei. Este încrezător în felul în care lucrurile încep să evolueze în privinţa stopării braconajului arheologic din zona cetăţilor dacice. De când a intrat sub Administraţia Consiliului Judeţean Hunedoara, situl Sarmizegetusa Regia beneficiază de pază 24 din 24, 365 de zile pe an, fapt care a mai diminuat fenomenul braconajului. Din nefericire, însă, nu a fost stopat.
- Arheologii semnalizează tot timpul treaba asta şi în cadrul Comisiei naţionale de arheologie, spune Florea.
- Şi la un moment dat lucrurile se lovesc de...?
- De o anumită inerţie mai mult decât orice. Nu îndrăznesc să spun şi nu cred, nu vreau să cred că există alte interese aici...cred că mai degrabă e o inerţie, care ne este caracteristică din păcate...
Totuşi, au fost făcute şi progrese. Situl Sarmizegetusa Regia, inclus în patrimoniul UNESCO din anul 1999, se ridică, acum, la înălţimea aşteptărilor, crede arheologul.
GELU FLOREA: „Aţi văzut că drumul a fost făcut într-o manieră civilizată până sus, au început proiecte de consolidare a monumentelor, situl acesta cel puţin pentru moment tinde să devină un muzeu în aer liber”.
Problemele, însă, nu lipsesc. În România, finanţările în domeniul cercetării sunt aproape inexistente, iar puţinii bani alocaţi săpăturilor arheologice vin greu. Arheologii sunt nevoiţi să lucreze cu resurse puţine, o lună sau două pe an. Prea puţin pentru potenţialul arheologic din zona cetăţilor dacice.
Reporter: Financiar cum stau lucrurile? Domeniul cercetării...?
Gelu Florea: Aşteptăm banii de săpătură de la Ministerul Culturii, în mod normal noi astăzi ne programaserăm să urcăm cu studenţii să începem săpătura, dar a trebuit să amânăm, pentru că nu ştim când vor veni banii.
Reporter: Pentru dumneavoastră ca arheolog ce înseamnă că se acordă atât de puţină atenţie în zona asta a patrimoniului?
Gelu Florea: Sunt foarte necăjit. Pentru că ştiu ce înseamnă acest patrimoniu şi foarte multă lume ştie ce înseamnă acest patrimoniu. Pe de altă parte ştiu şi cum este tratat patrimoniul în alte ţări, în Franţa, care are un cult pentru patrimoniul naţional...Deci cred că ar trebui să se schimbe ceva din punctul ăsta de vedere.
Sâmbătă, 6 august 2016, ora 6 şi 11 minute. Pe situl arheologic de la Ulpia Traian Sarmizegetusa, studenţi la arheologie fac ultimele lucrări de cercetare şi săpături din această vară. Grupul este coordonat de Ovidiu Ţentea, specialist în istorie antică şi arheologie romană. Vine la Ulpia din anii 2000, pentru lucrări de restaurare a sitului. Cel mai mare of al său, ca arheolog, este faptul că, în ultimii 16 ani, vandalizarea artefactelor, furtul şi braconajul au fost o constantă a locului. S-a distrus şi s-a furat ca în codru.
OVIDIU ŢENTEA: „După Revoluţie, a început veselia aia detectoristică pe care am resimţit-o ani de zile, dar mai ales la începutul anilor 2000. În Necropolă, tot ce lucram noi seara era verificat peste noapte...”
- Verificat în sensul în care dispăreau...?
- Artefactele, da.
- Ce-i lipseşte sistemului ăsta să fie perfect? Bun, unu, legislaţia, doi, nepăsarea, trei...despre ce vorbim de fapt?
- Vorbim despre un nou sport naţional, ca să discutăm în termeni foarte clari, în care lumea merge la grătar cu un detector, arheolog amator, iubitori de istorie, iar în spatele acestui picnic permanent este un interes de a bracona patrimoniul, răbufnește Ovidiu Țentea.
În așteptarea unei minuni - finanțarea
Unde funcţionează cu succes furtul, braconajul şi vandalizările în masă este loc şi pentru... nepăsare.
Proiectele de restaurare a forumului de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa nu au mai primit finanţare de 10 ani. Finalizarea reconstruirii Forului lui Traian a rămas un vis frumos, pe hârtie. În anul 2006, atunci când s-au sărbătorit 1.900 de ani de la cucerirea Daciei şi transformarea în provincie romană, s-au luat angajamente ferme, s-au promis minuni şi finanţări. Minunile, însă, nu s-au întâmplat.
OVIDIU ŢENTEA, arheolog: „Proiectele de restaurare a anumitor ziduri, anumitor încăperi n-au mai continuat, de la un moment dat s-au făcut proiecte de dragul proiectelor, adică părţi în care actualizezi studii de fezabilitate ş.a.m.d. pe care anumite firme îşi iau banii, dar nu se vor concretiza niciodată şi uşor-uşor, cel puţin Forul lui Traian are nişte probleme mari de conservare şi e normal. Un turist care a văzut destul de multe în lume, acum cum este un român în 2016: ah, dar nu e aşa important, de ce nu e ca la Nimes, de ce nu e ca-n Egipt? Nu te poţi ascunde după degete arătându-le importanţa Ulpiei Traiana Sarmizegetusa în care statul român investeşte puţin sau deloc”.
În lipsa investiţiilor, siturile arheologice le oferă turiştilor atât cât se poate. Unii sunt dezamăgiţi, revoltaţi de-a dreptul. De ce la alţii se poate şi la noi... nu?
„Nici 5% din piatra care a fost aici nu există. Coloana aia de acolo cum e? E numai jumate...Eu credeam că e cu totul altceva. De aia am fost curios să vin... (...) Dom'le, eu am lucrat cândva la cultură, ăştia îşi iau banii degeaba. Scuze, îmi pare rău... Efectiv, banii alocaţi culturii, nu se ocupă nici 0, 001 %. Cultura la români e zero. Îmi pare rău că sunt român. Am mai văzut vestigii în Italia, am văzut în Portugalia, dar scuză-mă, sunt aproape intacte. Da, turcii au început să refacă zidul Constantinopolului...E vorba tot cam de aceeaşi vârstă”.
Investiţii minime în restaurare şi conservare, finanţare zero pentru dinamizarea turismului în zonă. Cu o astfel de reţetă, nu este de mirare că turismul cultural, în România, mai are cale lungă până la a aduce profit.
Pescarii de tezaur și „undițele lor”. Și dacă detectoarele de metale ar fi interzise?
La nivel internaţional, legislaţia privind detectoarele de metale precizează clar că folosirea acestora în contexte arheologice, pe uscat sau sub apă, necesită permisiunea de excavare emisă de către autorităţile de specialitate. Cu toate acestea, utilizarea detectoarelor de metal a devenit o afacere la îndemâna oricui. Unele dintre descoperiri au ajuns pe piaţa neagră de artefacte, altele au constituit obiectul unor procese interminabile, cele mai multe, însă, s-au vândut pe sume uriaşe la cele mai mari case de licitaţie din lume.
1989, Mexic. Un specialist în geologie a descoperit, în mijlocul deşertului Chihuahua, cu ajutorul unui detector de metale ieftin, o pepită de aur cu greutatea de 12 kilograme. Obiectul a fost ulterior botezat „Cizma lui Cortez" şi a fost vândută la licitaţie la preţul de 1,5 milioane de dolari.
2001, în regiunea Kent din Marea Britanie, un electrician a folosit un detector de metale şi a descoperit un vas vechi de 4.000 de ani, botezat „Cupa de Aur Ringlemere". Vasul a fost cumpărat de British Museum din Londra cu suma de 520.000 de dolari. Cupa a ajuns şi în topul celor mai importante 10 descoperiri arheologice, stabilit de experţii celebrului muzeului londonez.
2008, Key West, Florida. Un scafandru în vârstă de 20 ani a descoperit cu ajutorul detectorului de metale un potir de aur estimat la peste 1 milion de dolari. Vasul preţios ar fi dispărut după scufundarea corabiei Santa Margarita, în anul 1622.
Una dintre cele mai valoroase descoperiri arheologice cu ajutorul detectorului de metale a fost făcută în anul 2009, pe proprietatea unei ferme din Staffordshire, Anglia. Detectoristul autorizat Terry Herbert a descoperit obiecte de aur care au încăput în... 244 de plase. Valoarea totală a celor 3.500 de piese din aur s-a ridicat la aproximativ 5,3 milioane de dolari.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
