Astăzi se inaugurează „Aripi”, monumentul rezistenței anticomuniste
FOTO: Dan Mihai Bălănescu
Demolarea statuii, în 1990, a avut o puternică încărcătură simbolică, pentru că însemna ruptura față de trecutul comunist și față de URSS.
Monumentul care va fi inaugurat astăzi reprezintă trei aripi realizate din oţel inoxidabil, cântărește peste 100 de tone și are o înălțime de peste 20 de metri.
La eveniment vor participa foşti detinuţi politici şi deportaţi în lagărele de muncă silnică, atât din ţară, cât şi din alte state.
Este un proiect iniţiat în 1997 de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România şi sprijinit de fostul preşedinte Emil Constantinescu. Susţinut financiar de Ministerul Culturii până în 2007, proiectul a fost preluat de Primăria Generală a Municipiului Bucureşti şi finalizat la începutul anului 2016.
Date tehnice
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Monumentul are o înălţime totală de 30 m, din care aripile, din oţel inoxidabil, au 23,4 m, 20,63 m, 20,28 m. Lăţimea aripilor este de 9,88 m; 9,39 m şi 7,9 m. Greutatea totală a aripilor este de 102,6 t, fiecare cântărind 38 t; 34,8 t şi 29,8 t. Fiecare aripă se compune din 9 pene legate cu bare orizontale, asamblate prin sudură. La partea inferioară a fiecărei aripi se află câte un butuc prin care aripile sunt ancorate la structura de rezistenţă cu 103 şuruburi.
Secţiunea frontală, înclinată este placată cu granit roşu şi are o suprafaţă de 140 mp. Colina – tumulus este realizată din pământ şi pietriş, acoperită cu iarbă şi are o suprafaţă de 600 mp şi un volum de 1225 mc.
Structura de rezistenţă este compusă dintr-un soclu din beton armat cu înălţimea de 6,42 m şi volumul de 245 mc şi un radier din beton armat cu înălţimea de 2 m şi volumul de 181 mc fixat pe o incintă formată din 25 de piloţi din beton armat (cu diametrul de 0,6 m şi cu lungimea de 13 m).
Represiunea comunistă, în cifre
În perioada 1945 – 1989 sute de mii de cetăţeni ai României au fost întemniţaţi din raţiuni politice, deportaţi sau persecutaţi.
La începutul anului 1990, dintre cei închişi şi deportaţi mai trăiau peste o sută de mii.
Astăzi mai sunt în viaţă 41.000 din care doar 2.500 deţinuţi politici, 21.500 deportaţi şi 17.000 soţii ale celor închişi sau deportaţi.
„După cel de-al II-lea Război Mondial, mulţi cetăţeni ai României care reprezentau o parte însemnată din ceea ce era demn, moral şi bine pregătit profesional în societate au fost asasinaţi, judecaţi, condamnaţi la moarte sau la ani grei de temniţă şi lagăre de exterminare prin munci silnice, înfometare, bătăi, lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Zeci de mii dintre noi au rămas acolo pentru totdeauna. Noi am muncit în mine de plumb, la Canalul Dunărea – Marea Neagră, la recoltat stuf, la diguri de pământ, canale de irigaţii şi munci agricole. Am construit baraje şi combinate chimice. Singura noastră vină a fost aceea de a ne fi iubit neamul, patria şi tricolorul. Forţa noastră a fost credinţa în Dumnezeu, iubirea şi iertarea, acestea constituind condiţia supravieţuirii noastre”, spune Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Semnificațiile monumentului
„Dincolo de valoarea artistică şi performanţa tehnică, monumentul creat de maestrul Buculei, al cărui tată a fost întemniţat la Aiud, are o puternică încărcătură emoţională.
Cele trei aripi de oţel imaginând sufletele victimelor represiunii comuniste ţâşnesc spre cerul credinţei dintr-un tumul acoperit cu iarbă: un mormânt simbolic de care trupurile lor risipite în ţară şi în pământuri străine nu au avut parte. Placa frontală din piatră roşie aminteşte de sângele vărsat pentru onoarea poporului român. Reutilizarea granitului din soclul fostei statui a lui Lenin, care a ocupat silnic acest loc până la eliberarea României de comunism, are sensul unei reparaţii istorice care exorcizează România de răul dictaturii criminale comuniste. Această întruchipare în oţel şi piatră a memoriei suferinţei ne poate elibera de angoasa minciunii şi dezbinării şi ne poate conduce, prin asumarea adevărului la respectul de sine şi demnitatea naţională la care tânjim de prea mult timp”, explică fostul președinte Emil Constantinescu.
Citiți și:
Povestea preotului care a dat jos statuia lui Lenin din Bucureşti
1990. Căderea lui Lenin, sfârşitul comunismului. Dărâmarea statuii simboliza ruptura de trecutul comunist şi de URSS
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
