Arșinel, cu lacrimi în ochi: „Am sperat că mama n-o să moară niciodată”

Postul Crăciunului, ținut cu bunătăți făcute în casă

Câți bani sunt dispuși românii să cheltuie anul acesta de Crăciun

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Cartea autobiografică „De la Dolhasca pe Calea Victoriei” îl transformă pe actorul Alexandru Arșinel într-un scriitor de succes. Obişnuit cu dragostea românilor şi cu luminile reflectoarelor, actorul nu se sfiește să lăcrimeze când povesteşte despre mama sa.

„Am crezut şi am sperat că mama n-o să moară niciodată. A fost cumplit”, a destăinuit Arșinel.

Despre Sărbătorile copilăriei la Dolhasca, actorul Alexandru Arșinel povesteşte întotdeauna cu nostalgie, pentru că îşi aduce aminte de casa părintească şi de fraţi cu iubire şi dor. Timpurile acelea curate mai prind azi viaţă doar în memoria sa.

Ciţi şiDIGIMATINAL. Amintiri din copilărie, despre Crăciunul la Dolhasca, cu Alexandru Arşinel

Acesta a povestit despre peripețiile din copilărie pe care le-a trăit când pleca, alături de frații săi, la colindat: „Ne pregăteam de acasă, noi fiind cei trei fraţi, o soră şi un frate, era grupul Arșineilor. Tata şi cu mama ne pregăteau cu diverse colinde. Cântam pentru covrigi, nuci şi mere. Plecam pe la vecini şi când se umplea traista ne mai întâlneam cu unii mai mari care ne dădeau un şut în fund şi ne luau traista şi tot ce adunaserăm noi. Veneam rebegiţi de frig, îngheţaţi şi plângând că ne-au furat colacii şi nucile”.

Dar plânsul se tranforma imediat în voie bună.

„În clipa în care cădeau primii fulgi de nea, ne apucă adevărată frebilitate legată şi de tradiţiile respectate şi de dorinţa de a întâmpina Crăciunul cu tot ce înseamnă sărbători, bucuria, biserica, toate aceste lucruri se contopeau în visul copiilor de a descoperi ceva sub pom. De aici tot aşteptam noi şi noi evenimente care se materializau cu o adevărată clacă în vederea împodobirii bradului. Făceam lanţuri, globuri, culegeam din pădure, de la brazi, conuri şi le vopseam cu argint sau bronz. Le pregăteam şi venea seara de Crăciun când se împodobea bradul şi le agăţam în brad. Emoţionante momente şi indiferent de perioada pe care am trăit-o, s-au repetat an de an”, a mai povestit actorul în emisiunea „Conversații esențiale”.