Falsuri din vremea lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu, în Arhivele Naționale

De ziua Digi24 ne propunem să vorbim despre adevărul pe care vi-l arătăm în fiecare zi la ştiri. Adevăr care este la mare preţ din cele mai vechi timpuri. Şi, în opoziţie cu el, şi falsul. La 1500, nu oricine ştia să scrie un document autentic, prin urmare erau puţini şi cei care ştiau să îl falsifice. Dar făceau asta - pentru o moşie sau pentru o sută de bolovani de sare. Şi există, în arhive, falsuri de pe vremea lui Ştefan cel Mare sau din timpul lui Mihai Viteazu, dovedite, ulterior. Căci adevărul iese la iveală, uneori şi fără să fie căutat.

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Milioane de documente, numărate nu în pagini sau în volume, ci în kilometri, în sute de kilometri de file și dosare sunt Arhivele Naționale. Doar cunoscătorii le știu când trec pe lângă clădirea de peste drum de Cișmigiu, în depozitele lor, păstrate, dar nu ascunse și nicidecum uitate.

Un document vechi de la 1501 are pe el pecetea lui Ștefan cel Mare. Dar e un fals. Ochiul unui specialist vede detaliile: sigiliul este din smoală, nu din ceară. Iar simbolul heraldic este rudimentar. E clar că nu provine din cancelaria domnitorului.

Alteori, hârtia nu are aceeași textură cu a celei din epocă, scrisul nu e cel de atunci, o întorsătură de condei, o formulă stângace, uneori chiar și referirea la un eveniment nepotrivit care ori a avut loc mai târziu ori nu a avut loc niciodată dau falsul în vileag

Un alt fals, de la 1602, un hrisov prin care o mânăstire primea 100 de bolovani de sare de la Ocnele Mari. Banul, iată, și sub forma de bolovani de sare, ochiul dracului, ademenea fetele bisericesti și acum 400 de ani. Pergamentul e atât de vechi si de fragil, că nici nu îndrăznim să îl scoatem. Cu atât mai puțin să îl deschidem.

Încă un fals, de la 1627, descoperit după mai mult de o sută ani mai târziu, când a trebuit tradus.

Mihai Viteazu a fost și el falsificat. O danie, o donație pe care o făcea mamei sale cu intenția ca apoi să ajungă ca moștenire la fiica sa legitimă Florica. Cineva, cu măiestrie, a șters Florica și a scris deasupra numele Marulei, fiica naturală a voievodului.

Falsuri și minciună există așadar de când lumea și pământul. Dar adevărul iese la iveală. Trebuie numai să îl cauți și să vrei să îl știi.