Ele ar putea fi viitoarele prim-balerine ale lumii
În lumea like-urilor şi a vizualizărilor pe net, Nora şi Maria visează la o meserie mai puţin populară printre puştii generaţiei Z - vor să devină balerine cunoscute în întreaga lume. Pentru asta, au dat tabletele pe poante şi muncesc ore întregi în sala de dans. Iar rezultatele se văd deja. Au primit burse de la şcoli de balet cu renume mondial.
Maria şi Nora sunt o excepţie a generaţiei lor. În era digitală, nu stau cu nasul în tableta, ci fac piruete şi gran-plié-uri şi se visează balerine. S-au suit pe poante de când se ştiu şi nimic nu le face să se simtă mai fericite decât dansul.
„Sunt amândouă elevele noastre de când erau mititele. Maria a fost dintotdeauna eleva mea, de când avea trei ani şi jumătate, acum are 14”, spune Lorelei Bari, maestră de balet.
„Am ales baletul pentru că este o artă frumoasă, superbă”, spune Maria Popa.
„Fac balet de la vârsta de şase ani şi am început cu dansul contemporan şi am continuat mai târziu cu baletul”, povestește Nora Stancu.
„Când aveam 10 sau 11 ani, la un moment dat a venit maestra şi s-a uitat la mine şi i-a spus mamei dacă vreau să merg la un curs la intensiv şi da, am venit, şi nu ştiam că o să-mi schimbe viaţa”, mărturisește Maria Popa.
„Iubesc baletul pentru că este o modalitate de a mă exprima şi este, în opinia mea, mult mai uşor decât prin vorbe”, se confesează Nora Stancu.
„Atunci când sunt mititele, datorită costumelor, muzicii frumoase, îşi doresc să devina balerine. Ulterior, sigur, în partea aceasta de performanţă, aici copiii sunt aleşi, nu vine oricine îşi doreşte”, subliniază maestra Lorelei Bari.
Baletul înseamnă mai mult decât ceea ce se vede pe scenă. Dincolo de costume frumos colorate şi zâmbete largi, se ascund sacrificii şi foarte multă muncă.
Pentru Nora, aplauzele publicului fac totul să pară mai uşor. „Să fii pe scenă pentru mine este cea mai mare satisfacţie”, spune fata.
„Trebuie să aibă un corp extrem de bine proporţionat, trebuie să aibă foarte multe. Este o meserie în care trebuie să munceşti foarte mult şi ca să poţi munci atâta, trebuie să-ţi doreşti”, punctează Lorelei Bari.
„Am antrenamente săptămânal în jur de 12 ore şi cea mai grea parte mi se pare baletul, deoarece aici nu facem doar balet. Facem şi contemporan, şi dans de caracter”, spune Nora.
„Tehnica este foarte importantă, dar şi talentul, graţia şi modul în care te exprimi pe scenă”, explică Maria.
„Trebuie muncă nesfârşită şi foarte mult efort”, insistă Nora.
„Pe lângă faptul că aceşti copii merg la şcoală, orele lor de joacă se transformă în ore de pregătire, disciplină foarte multă. Nu e uşor, dar e extraordinar”, consideră Raluca Moianu, manager de comunicare la școala de balet.
„Eu am în fiecare zi ore de la 12:30 la 18:30 şi după, am ore aici. Şi aşa am de trei ori pe săptămână şi încerc să fac şi temele, să şi învăţ, să vin la ore, să nu lipsesc, să învăţ coregrafiile, să învăţ lecţiile”, detaliază Maria Popa.
„ În afară de balet, pe care îl studiază la un nivel foarte înalt, şi pe partea academică sunt pregătiţi la un nivel foarte bun, în aşa fel încât dacă, Doamne fereşte, se întâmplă un accident şi nu le mai permite să facă performanţă, sau se întâmplă să nu-şi mai dorească la un moment dat, atunci sunt foarte bine pregătiţi pe partea academică”, precizează Lorelei Bari.
Micile balerine se pregătesc pentru marile scene la singura şcoală privată de balet acreditată din România, sub îndrumarea unor coregrafi şi pedagogi renumiţi.
„Peste 350 de premii în concursuri internaţionale şi naţionale, avem copii care au fost primiţi în marile şcoli din Europa. Amândouă au primit burse în cadrul diverselor concursuri internaţionale la care au participat”, spune Lorelei Bari.
„Am luat o bursă la Kiev, la Institutul Coregrafic de la Kiev şi o bursă la Şcoala de Stat de la Berlin”, spune Nora Stancu.
„Şcoala de Balet de Zurich, Şcoala de Balet de la Basel şi Şcoala de Balet de la Marseille”, enumeră, la rândul său, Maria Popa.
„Aceste burse înseamnă că ele îşi pot continua studiile acolo, dacă doresc”, explică Lorelei Bari.
Maria şi Nora merită din plin recunoaşterea internaţională, aşa cum ar merita să li se spună mai des cât sunt de talentate. În balet, însă, aprecierile nu fac parte din practica de zi cu zi.
„Este important ca profesorii să fie stricţi, nu să ne spună "bravo", pentru a ne pune să facem mai bine şi să încercăm să progresăm din ce în ce mai mult şi să ne depăşim limitele”, spune Nora.
„Balet înseamnă perfecţiune şi ca să tinzi spre perfecţiune înseamnă că trebuie să lucrezi şi să lucrezi şi încă o dată, şi încă o dată, şi asta nu e aşa de simplu”, subliniază Raluca Moianu, manager de comunicare.
Printre cursuri, competiţii şi şcoală, fetele îşi fac timp să şi viseze. Şi speră să îşi îndeplinească cea mai mare dorinţă...
„Să plec la o şcoală în afară pentru a continua cursurile şi pentru a deveni o prim-balerină” este dorința Norei.
„Reprezintă o parte din viaţa mea, nu aş putea fără dans”, mărturisește Maria.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
