De ce s-a întors? Povestea unuia dintre ultimii bijutieri de școală veche din România
Gelu Platon a învăţat tainele meseriei de bijutier în România, la Monetăria Statului, şi apoi a ajuns la Paris, în Franţa. Acolo a creat piese unice şi a văzut cât de preţios este universul obiectelor lucrate manual. S-a întors însă înapoi la Bucureşti, pentru că a preferat să fie meşteşugar în ţara lui.
„E în regulă, aproape s-a topit... În momentul ăsta toate moleculele de argint se relaxează şi argintul devine mult mai moale”.
Într-un mic atelier de pe Calea Victoriei, metalele prelucrate manual se transformă în opere de artă. Gelu Platon, cel care le modelează, este unul dintre ultimii bijutieri de şcoală veche ai României. Tehnica utilizată în urmă cu secole este cea care oferă autenticitate produsului, consideră bijutierul, şi nu tehnologia de ultimă generaţie, care scoate inele pe bandă rulantă.
Gelu Platon - bijutier: Întotdeauna mi-a plăcut să fac ceva ieşit din comun vizavi de bijuterie. Nu mi-au plăcut niciodată bijuteriile făcute în matriţă sau mecanic, am vrut să fac ceva numai manual şi ceva care să reprezinte ceva pentru persoana pentru care fac bijuteria respectivă. În momentul în care faci ceva pe matriţe, ies toate la fel, în momentul în care inventezi şi faci tot timpul un lucru nou, un unicat până la urmă, este pentru mine cea mai mare provocare de bijuterie şi nu te plictiseşti niciodată. Tot timpul ai ceva de făcut nou, or, să faci ceva nou zi de zi e minunat.
Gelu Platon este bijutier de aproape patru decenii. O meserie pe cale de dispariţie, pe care o face cu aceeaşi pasiune ca-n prima zi. A lucrat la Monetăria Statului, în vremuri în care România nu ducea lipsă de experţi, iar imediat după 1989 a plecat la Paris, pentru a continua să învăţe de la cei mai buni.
Gelu Platon - bijutier: Am plecat cu gândul să fac aceeaşi meserie, pentru că altceva nu ştiam să fac. Pe de altă parte, mi se părea o provocare să faci bijuterii în Franţa. Era un lucru, pentru mine, destul de incitant. Şi am spus: de ce nu? Hai să vedem dacă se poate. Și s-a putut. După doi ani jumate m-am reîntors şi am spus că dacă pot să mă descurc acolo, trebuie să pot să mă descurc şi în România, ţara mea, nu se poate să nu pot face acelaşi lucru. Şi mai greu, dar am reuşit, zic eu, să fac cam acelaşi lucru. Cea mai bună şcoala de bijuterii a fost Monetăria Statului, asta pot să o spun clar, pentru că am fost acolo. Şi am mulţi colegi care au plecat de acolo şi fac lucruri deosebite. Dar probabil că meseria asta se va reinventa, nu ştiu. Sunt mulţi vânzători şi foarte puţini practicanţi în bijuterie.
Putea să reprezinte cu mândrie creaţiile pariziene, dar a preferat să fie meşteşugar în ţara lui. Deţine măiestria execuţiei, astfel că astăzi este un bun profesor pentru cei dornici să înveţe.
Vlad Chiciudean este trainer, organizează diverse activităţi pentru angajaţii din companii, iar în timpul liber cântă la chitară şi face... ucenicie. Maestrul își învață ucenicul să aibă răbdare și bun gust, lecții importante pentru un bun meseriaș.
Vlad Chiciudean: „Să am răbdare, adică nu poate să-ţi iasă ceva pe bandă rulantă, nu există o linie de producţie în cadrul bijuteriilor, există răbdare, atenţie, foarte multă pasiune pe care trebuie să o pui şi care să fie aşa, să înglobeze întreaga muncă pe care tu o depui în sensul ăsta al bijuteriilor. Gelu e un tip foarte tipicar: în momentul în care vrea să facă ceva să iasă perfect, va depune tot efortul necesar ca să iasă acel lucru perfect, de asta mie îmi place foarte mult, că am ce învăţa de aici în tot procesul ăsta. Mă uimeşte la fiecare lipitură de fineţe pe care văd că o face. Ceea ce mie nu îmi iese, alea de fineţe, dar de asta există master şi apprentice, cum spun americanii.
Gelu Platon - bijutier: E o meserie foarte complexă, în meseria asta pot spune că intră mai multe meserii. Meseria de laminator, şlefuitor, trebuie să cunoşti chimie, tehnologia materialelor trebuie să o cunoşti, chiar puţină fizică. Câte puţin din fiecare şi îmbinând toate chestiile astea, desenul tehnic şi desenul artistic, poţi să faci o bijuterie. Sigur, în afară de toate astea la un loc, îţi mai trebuie şi multă răbdare şi multă muncă. Şi cred că munca e de bază.
Dacă ne uităm la cele trei bijuterii care sunt pe masă, o să vă pot spune trei poveşti diferite, dar la fel de plăcute pentru mine, având în vedere faptul că le-am lucrat cu mare drag pentru nişte prieteni dragi. E un inel din aur alb, cu briliante, cu un safir inky, pentru că e un safir un pic mai închis decât safirele care apar de obicei pe inelele de genul ăsta, i l-am făcut unui prieten care şi-a dorit neapărat pentru viitoarea soţie să aibă ceva clasic, dar care să arate şi preţios.
Reporter: Este acelaşi inel pe care l-a avut prinţesa Diana?
Da, este exact acelaşi model pe care l-a avut Lady D în momentul în care s-a logodit.
Gelu Platon - bijutier: Până acum se vindea bijuteria la gram, cât e gramul de aur, iar asta mi se pare deja că nu suna a bijuterie, adică suna a comerț, eu nu vreau să fac comerț, eu vreau să fac dacă se poate artă. Bijuteriile pe care le fac eu, cel puțin pentru mine, sunt ca niște copii.
Gelu Platon lasă în urma sa o moştenire pentru viitor. Obiecte preţioase, bijuterii care vor dăinui în timp. Este omul care demonstrează că meseria este, cu adevărat, brăţară de aur.
Reporter: Ioana Mihalca
Urmăriți emisiunea „Bonton” în fiecare duminică, de la 17:30, la Digi24.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
