Vieţi distruse de alcool, droguri sau jocuri de noroc. Care este cel mai bun tratament în cazul dependențelor

 

România este pe locul 5 la nivel mondial la abuzul de alcool, avertizează Organizația Mondială a Sănătății. Nu stăm deloc bine nici la dependența de droguri sau jocuri de noroc. Primul pas către vindecare este dezintoxicarea, dar nu este nici pe departe de ajuns. În România nu există însă niciun centru finanțat de stat care să îi ajute pe aceșți oameni și pe familiile lor pe termen lung. Dezbatem subiectul împreună cu Alina Ciupercovici - psihoterapeut specializat în tratarea adicţiilor.

 

 

Alina Ciupercovici: Pentru că procesul de dobândire a unei dependențe - dependența este o boală - este un proces îndelungat. Dezintoxicarea este un prim pas în recuperare, înseamnă scoaterea din organism a substanței respective, dar ca orice proces are mai mulți pași. După primul pas, este important să se urmeze un algoritm de vindecare. Nu este suficient să faci detox sau dezalcoolizare ca să te echilibrezi înapoi. Dacă ai avut o dependență care s-a instalat în urmă cu 5 ani, conform unei legi a universului, a compensării, nu ai cum să scapi de ea mai repede de 2-3 ani.

 

 10% dintre români beau alcool în exces, iar vârsta la care apare dependenţa a scăzut de la 17 la 15 ani.  Care sunt cele mai noi/eficiente terapii dacă vorbim despre continuarea procesului, despre ce urmează după dezintoxicare?

 

Alina Ciupercovici: Este destul de cunoscut că cea mai comună abordare în tratamentul adicțiilor este cea cognitiv-comportamentală. De multe ori ne întreabă oamenii cum lucrăm, ce facem. Noi folosim metode care îmbină mai multe feluri de terapii, din orientarea sistemică de cuplu și familie, din orientarea experiențială, din terapia psihanalitică, terapia prin mișcare, art terapie, terapie cognitiv-comportamentală. Am reușit să creăm o metodă prin care îmbinăm terapiile în funcție de nevoile individuale ale clientului care vine spre noi. 

 

 

Alina Ciupercovici: În toți aceșți ani de practică, am văzut că intervenția punctuală, doar asupra persoanei cu dependență, nu dă rezultate, pentru că această persoană trăiește într-un mediu format din familie, din apropiați. Dependența creează în persoanele din jurul tău niște tipare pe care noi încercăm, în terapia mixtă, de familie, împreună cu persoana care are dependență, încercăm să arătăm aceste tipare și să le schimbăm, să devină funcționale. 

 

Acestea sunt disfuncționale, sunt date de dependența în sine și atunci este important că atunci când dependentul schimbă tiparele lui de comportamente și învață abilități noi, și familia să schimbe, pentru că foarte des oamenii vin în terapie și spun: eu am schimbat, fac eforturi să nu mai beau sau să nu mai iau droguri, dar părințîi mei mă învinovățesc în continuare: că ai făcut aia, aia, că ai cheltuit bani... Acesta este un tipar în care se intră, de conflict care trebuie schimbat din ambele părți.  Și atunci sugestia mea către familie este să încerce să nu intre în tiparul conflictului, să nu învinovățească, să lase pe cel care are această problemă să își asume această problema, adică să nu intre în tiparul eroului sau salvatorului: eu fac totul, tu nu faci nimic, nicio responsabilitate. Să aibă o relație normală, să se normalizeze rolurile în relație.

 

 

Asta e partea cea mai grea pentru că, așa cum spuneam, dependența este o boală. Una dintre faze se numește negarea bolii, adică foarte des persoana care are o dependență spune: eu nu am nicio problema, toți ceilalți au ceva cu mine, au ceva împotriva mea, eu nu sunt bolnav, pot controla substanța pe care o consum, că e alcool sau drog. Nu știu, vă spun cu toată sinceritatea, nici în momentul ăsta care este cel mai bun mod de a-l convinge pe un om să ceară ajutorul. Știu că la un moment dat, la fiecare om pe care l-am întâlnit cu această problema a existat un trigger. 

Pentru unii a fost familia, suferința provocată, pentru alții a fost că nu au mai putut (nu mai pot, trebuie să mă ajutați să mă las, pentru că nu mai pot), pentru alții a fost pierderea jobului, pentru alții curele repetate de detox făcute în spital, și-au dat seama "se întâmplă ceva cu mine". Acest ciclu de recuperare are mai mulți pași, dar negarea la toate persoanele dependente este primul pas.

Sugestia mea este ca atunci când încerci să îi spui unui om „ai o problemă”, să încerci să îi spui ce simți tu, nu să îl învinovățeșți, să îi spui ai o problemă, eșți un alcoolic. Poți să îi spui „ori de câte ori văd că faci lucrul asta simt suferință”, mai ales că de obicei, atunci când încerci să îl convingi să primească ajutor, asta vine de la un om apropiat, nu cineva de pe stradă îți spune „măi, ai o problemă, eșți cam așa”, da? 

 

Există și o terapie prin povești, a explicat Alina Ciupercovici în emisiunea „Tinerețe fără bătrânețe”. De multe ori, persoanele cu dependență sunt stigmatizate inclusiv de către persoanele foarte apropiate și atunci, le este foarte greu să exprime emoții, să exprime ceea ce simt în mod real legat de ei înșiși, de situația prin care trec și atunci este mai ușor pentru ei să-și asocieze un personaj, fie dintr-o poveste cunoscută, fie dintr-o poveste făcută sau aleasă de ei și cu ajutorul lui să exprime ceea ce simt și să găsească resurse de vindecare. Este ca un fel de avatar.

 

Câteodată, e necesar ca persoana dependentă să fie dusă cu forța la tratament. Câteodată ajută, câteodată nu. Uneori, doar familia face terapie, pentru că starea de neputiță pe care o resimte familia, mai ales dacă persoana dependentă recade în dependență, este foarte grea.

 

Unde să se ducă persoanele care vor să ceară ajutor? Prima linie de suport ar trebui să fie medicul de familie. Apoi, foarte multe cazuri de dependențe de acool ajung în secțiile de Interne, Gastroenterologie sau Neurologie ale spitalelor. Medicii din aceste secții pot îndruma către specialiștii care pot ajuta la combaterea dependențelor. În general, persoanele cu probleme de adicție au foarte multe probleme „colaterale”, fie boli fizice, fie psihice și de foarte multe ori e nevoie de o colaborare strânsă psiholog-psihiatru- cardiolog, de exemplu -medic de familie.

 

Citește și: Cum să trăiești cu demonii din tine. Câteva cazuri concrete din lumea bolilor psihice

 

Sevrajul este tratat în 10-14 zile în clinicile de detox-dezalcoolizare, dar componenta cel mai greu de tratat este cea psihologică și atunci, în momentul în care s-a ieșit din cura de detox, este necesar ca persoana să înțeleagă ce s-a întâmplat cu ea la nivel emoțional. La de ce am ajuns aici, există tendința de a se răspunde mai filosofic, dar la cum am ajuns persoana respectivă o să vadă drumul dacă va combina terapiile psihologice.

 

Sistemul modular-rezidențial începe cu un modul de șapte zile, în care sunt combinate mai multe feluri de terapii, care se fac în fiecare zi, după care următorul modul de consolidare va fi la trei luni, la șase luni și la un an. În general, un pacient trece prin patru-cinci module de tratament rezidențial la anumite intervale de timp stabilite de specialiști împreună cu pacientul, a explicat Alina Ciupercovici. De ce e nevoie de mai multe feluri de terapie? Pentru a vedea de ce are nevoie exact omul respectiv, trebuie să-i dai posibilitatea să se exprime în mai multe moduri. Traseele montane, de pildă, sunt foarte importante, pentru că antrenează comportamental o persoană.

În dependență, oamenii nu mai fac nimic, se învață cu neputința dependenței, nu pot să facă absolut nimic, nu pot să simtă nimic etc și atunci când începi să te activezi comportamental, asta te ajută să înțelegi că nu ești blocat în dependență, a arătat Alina Ciupercovici. Drogurile, de orice tip ar fi, aplatizează simțurile, omul nu mai simte. Rolul nostru, spune Alina Ciupercovici, este să-i arătăm că poate să mai simtă.

De ce este limitat modulul la șapte zile? Pentru că izolarea nu este o soluție și pentru că persoana respectivă trebuie să exerseze ceea ce a învățat în cele șapte zile. Se păstrează însă legătura în ambulatoriu.

Sistemul de rezidență este și pentru familie, pentru că și familia trăiește un fenomen pe care specialiștii îl numesc co-dependență. Iar în sistemul rezidențial pentru familii, există un modul în care mai multe familii care se confruntă cu aceeași problemă sunt unite, dar fără să fie prezentă și persoana dependentă, iar un alt modul presupune reunirea tuturor, inclusiv a persoanelor dependente. 

 

*** 

Alina Ciupercovici  este psihoterapeut și formator cu o experiență de 15 ani, expert în tehnici de intervenție emoțională, cu specializare în Germania, Italia și Olanda. Ea a coordonat, de asemenea, pentru companii din Bucureșți și zona Moldovei programe de training pentru angajați, de management al conflictelor și de prevenire a sindromului de burnout.