STUDIU. Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când mâncăm zahăr

Știm deja că zahărul nu este bun pentru a ne menține greutatea sau sănătatea inimii, însă rezultatele unor studii recente arată că un consum ridicat de zahăr are efecte negative directe și asupra creierului nostru.

În cantități mici, zahărul este inofensiv. Însă cum controlăm cât zahăr mâncăm zilnic, în condițiile în care acesta este adăugat în 74% din alimentele pe care le cumpărăm de la supermarket? Evitarea zahărului este cu atât mai importantă cu cât cercetătorii au descoperit că acesta ne afectează creierul în mai multe modalități.

Dependența de zahăr, la fel de gravă ca dependența de tutun sau alcool

Când o persoană mănâncă zahăr, acesta activează receptorii din papilele gustative, care trimit semnale către creier. Aceste semnale stimulează producerea unor hormoni de fericire, precum dopamina, ceea ce explică de ce este atât de ușor să devii dependent de dulciuri. Unele studii au descoperit că zahărul afectează creierul într-o manieră similară cu cocaina, iar dependența de zahăr este la fel de reală precum cea de nicotină sau alcool.

Neurologul Jordan Gaines Lewis a studiat ani de zile acest efect al zahărului: "Activarea în exces a acestui sistem de recompense din creier, așa cum este el numit, dă startul unui șir de evenimente mai puțin plăcute: pierderea controlului, pofta de dulce și o toleranță crescută la zahăr", relatează Huffington post.. Practic, cu cât mâncăm mai mult zahăr, cu atât avem nevoie de mai mult pentru a obține aceeași senzație. Copiii care mănâncă foarte multe dulciuri vor avea probleme de-a lungul vieții în a-și comtrola această poftă de dulce.

Zahărul încetinește funcțiile creierul

Un studiu din 2012 al cercetătorilor de la UCLA, realizat pe cobai, arată că o alimentație bogată în zahăr încetinește procesele cognitive ale creierului, deoarece comunicarea dintre neuroni, prin sinapse, este mult mai dificilă. Astfel, ne putem confrunta cu dificultăți în a ne aminti cu exactitate unele detalii sau putem întâmpina greutăți în a reține informații.

Prin ingerarea unei cantităti mari de zahăr, organismul devine rezistent la insulină - un hormon care ne reglează nivelul zahărului din sânge, dar este responsabil și de modul în care comunică neuronii. Insulina întărește conexiunile sinaptice dintre neuroni, îi ajută să comunice și să stocheze informații, ori o rezistență crescută la insulină înseamnă că acest hormon se va găsi în cantități mai mici în organism, insuficiente pentru buna funcționare a creierului.

Crește riscul de anxietate și depresie

Variațiile glicemiei ne influențează și starea de spirit. Atunci când nivelul zahărului din sânge scade sub valoarea cu care ne-am obișnuit, apar unele simptome precum iritabilitatea, schimbările bruște de dispoziție și comportament, oboseală și lipsa de concentrare. Zahărul ne crește brusc glicemia, pentru o scurtă perioadă de timp, însă nivelul său scade la fel de brusc, făcându-ne mai sensibili în fața acelor simptome. O dietă bogată în dulciuri și carbohidrați afectează eficiența neurotransmițătorilor din creier responsabili de echilibrarea emoțiilor.

Glicemia crescută are drept consecință și inflamarea creierului, un proces pe care mai multe cercetări l-au indicat drept posibilă cauză pentru instalarea depresiei. Adolescenții sunt mai vulnerabili în fața zahărului, pe fondul schimbărilor hormonale care au loc în această perioadă.

De asemenea, un studiu realizat în America a descoperit și că persoanele care consumă zilnic alimente procesare, bogate în zahăr, sare și grăsimi saturate, sunt mai predispuși să sufere de depresie sau anxietate, în comparație cu cei care consumă cu moderație astfel de alimente.

Favorizează procesele degenerative ale creierului

Numeroase cercetări indică faptul că zahărul ar putea crește riscul apariției bolii Alzheimer. Un studiu din 2013 a descoperit că rezistența la insulină și glicemia ridicată cresc riscul bolilor degenerative ale creierului, în timp ce unii oameni de știință numesc Alzheimerul drept "diabetul de tip 3", sugerând că alimetația ar putea avea un rol major în instalarea acestei boli.