Strabismul este o tulburare a privirii prin care copilul sau adultul privește în diecții diferite cu fiecare dintre ochi. Acest lucru este important și trebuie luat în seamă încă de la apariție, pentru că uneori strabismul poate ascunde altă boală mult mai gravă – o boală inflamatorie sau tumorală a unuia dintre ochi, chiar dacă, aparent, copilul este foarte bine.
Privirea încrucișată poate fi mai mult sau mai puțin evidentă, dar, în general, părinții sau anturajul apropiat al copilului observă că micuțul nu are o privire normală. În asemenea situații, trebuie să se meargă la medic, nu trebuie așteptat în ideea „lasă, că se face mare și-l operez”, subliniază doctorul Mircea Filip. Problema nu este aspectul ochiului, pentru că aceasta se poate rezolva – chirurgical sau nu -, dar este important, pentru că în general unul dintre ochi rămâne cu o vedere mai slabă, atrage atenția medicul oftalmolog. Este, de fapt, obiectivul principal al medicului curant – să evite apariția acestei probleme, care nu mai poate fi rezolvată la vârsta adultă.
„Nu știm de ce apare (strabismul). Există și cauze exacte, dar deseori strabismul are o cauză pe care nu o știm. De exemplu, copilul are doi ani, face febră, 39, și mâine dimineață copilul are strabism. Nu știm de ce. Sau: l-a speriat ceva și mâine, copilul are strabism. Nu foarte accentuat, dar se observă, mama observă ceva schimbat la copilul său”, a explicat doctorul Mircea Filip.
Atenție la istoricul familial!
Este bine întotdeauna să facem un control la un copil ai cărui părinți sau rude apropiate – bunici, frați, unchi – au strabism, este bine să urmărim acel copil, spune dr. Mircea Filip. Primul control, dacă nu se observă nimic, poate fi făcut la vârsta de 2-3 ani.
Tratamentul este în primul rând cu ochelari, dar nu pentru că nu ar vedea bine, ci pentru există o legătură între niște dioptrii, pe care le are ochiul și pe care copilul nu le simte, dar pe care medicul le decelează. De exemplu, copilul are +4, dar el vede foarte bine, mama nu constată nimic. Pe de altă parte, părinţii trebuie să înţeleagă că în cazul copilului cu strabism, tratamentul se întinde pe durata câtorva ani de zile. Rezultatele pot fi foarte bune, iar operația poate fi evitată.
„Sună urât pentru oricine o operație nu este un lucru drăguț, mai ales în acea zonă și mai ales când e vorba de copilul tău. Nu operația este prima atitudine a medicului”, punctează medicul oftalmolog. De asemenea, după operație, copilul trebuie să rămână în grija medicului, pentru că nu s-au încheiat toate, de exemplu, el rămâne cu aceste dioptrii care, în timp, vor scădea mult în mod natural. Dacă nu scad, trebuie să le compensăm prin ochelari sau atunci când copilul ajunge mare, putem discuta de o reducere chirurgicală a acestor dioptrii, arată dr. Mircea Filip.