Spitalizare cu medicamente aduse de acasă. Bolnavii își pot recupera cheltuielile

Noi informații cutremurătoare în cazul băiatului mort la spitalul din Târgu-Jiu

O femeie ar fi furat produse medicale dintr-un spital din Capitală. Acestea erau apoi vândute de soțul ei în cabinete stomatologice

Cazul băiatului mort în Spitalul din Târgu-Jiu: Noi informații contrazic apărarea chirurgului de gardă

Val de anchete în Târgu Jiu, după moartea băiatului de 16 ani în camera de gardă

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Dar puţini bolnavi ştiu că, din 2008, există o lege care le dă dreptul să-şi recupereze cheltuielile făcute în perioada în care au fost internaţi. E nevoie de respectarea unor paşi şi de multă răbdare.

Pentru a fi siguri că îşi primesc banii înapoi pe medicamentele cumpărate în perioada în care au fost internaţi în spital, pacienții trebuie să poată face dovada că tratamentele nu au fost disponibile în spital. Acest lucru este posibil printr-o rețetă cu parafa dată de doctorul care îi ingrijește.

De asemenea, este nevoie de aprobarea șefului de secție și de cea a managerului spitalului. Dar pacienții trebuie să aibă grijă. Medicii, pentru a nu recunoaște că nu există medicamente în spital, le transmit oral pacienților de ce medicamente este nevoie sau îi pun pe aceștia să le noteze pe o foaie de hârtie. Atunci, bolnavii nu mai pot face dovada că au cumpărat tratamentele și nu își mai pot recupera costurile.

Cu bonul de la farmacie, pacientul se întoarce la spital și depune la registratura unităţii medicale cererea de decontare a chetuielilor. Dar legea nu este prea pritenoasă cu pacienții. În actul normativ nu există un termen până la care spitalul este obligat să plătească aceste cheltuieli. Astfel, în lipsa unui termen clar, cererea ia drumul oricărui act administrativ și se consideră că un răspuns trebuie să sosească în 30 de zile. Dacă nu se întamplă acest lucru dupa o lună, atunci pacientul se poate adresa instanței.