O nouă șansă la viață în Spania pentru un copil român de cinci ani

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Eduard s-a născut acum cinci ani, într-o familie din Feteşti. A avut ghinionul ca jumătate din viaţa lui de până acum să o fi petrecut într-o luptă inegală cu boala. Atât de inegală, încât medicii români nu s-au încumetat să îi mai dea vreo şansă.

Marinela Nanu, mama lui Eduard, a stat de vorbă cu Ciprian Bălțoiu, corespondentul Digi24 în Spania:

- Când a fost cel mai greu?

- În România a fost cel mai greu atunci când am stat internaţi în Romania cinci luni de zile în trei spitale.

- Vi s-a spus ce i se întâmplă, ce are?

- Da, ni s-a spus că are insuficienţă renală în fază terminală, avea diverse infecţii.

Întâmplarea sau poate soarta a făcut ca părinţii lui Eduard să afle despre un caz similar rezolvat cu succes în Spania, printr-un transplant de rinichi. Au luat legătura direct cu conducerea spitalului din Madrid, unde pe lista pacienţilor salvaţi se aflau şi trei copii români.

Marinela Nanu, mama lui Eduard: „Au sunat aici la spital (în Spania, n.red.), doctorul a fost de acord să venim şi în maxim două săptămâni am venit.

Drumul spre transplant a durat un an, fiindcă Eduard trebuia să depăşească infecţiile renale repetate. Ajunsese dependent de trei episoade de dializă săptămânal, în timp ce figura pe lista de aşteptare pentru transplant.

Marinela Nanu, mama lui Eduard: „A fost de 8 martie, de ziua mamei, un cadou mai mare ca acesta nici nu se putea. (...) Sincer, nu credeam, nu am crezut, cred că am fost aeriană vreo săptămână nu numai în ziua respectivă”.

Medicii erau pregătiţi şi pentru situaţia extremă în care mama să doneze să un rinichi. Dar a apărut un rinichi compatibil de la un copil aflat, din nefericire, în moarte cerebrală. Pentru Eduard, însă, a fost şansa la o nouă viaţă.

Reporter: Aţi avut de-a lungul acestui chin vreun moment în care aţi avut senzaţia că se prăbuşeşte totul şi că îl veţi pierde?

Marinela Nanu: O, multe, multe momente, multe! La un moment dat nu se dădea nicio şansă, pur şi simplu nu mai eram în stare nici de mine.

Spre surprinderea familiei Nanu, internarea şi operaţia nu au necesitat niciun euro, fiindcă medicii spanioli au acceptat cazul ca pe unul umanitar. Iar chirurgul care s-a ocupat de cazul ce părea unul pierdut s-a bucurat că a mai avut o reuşită chiar înainte de pensionare.

Augusto de Pablo, medic chirurg: „A venit într-o stare destul de rea, cu mai multe infecţii în zona peritoneală, cu un cateter blocat şi foarte infectat. A trebuit să facă dializă şi, până să facem, transplantul nu a fost uşor pentru că e vorba de grupa de sânge AB. Acum este în perioada de recuperare, este bine şi se pregăteşte să meargă acasă unde trebuie să mănânce mai puţin pentru că s-a îngrăşat”.

Eduard nu doar că începe să-şi revină, ci a ajuns să vorbească fluent limba ţării în care s-a născut a doua oară.

Discuție în limba spaniolă:

- Cum te cheamă?

- Edu.

- Câți ani ai tu?

- Cinci.

- Unde ai învăţat tu să vorbești spaniola?

- Aici!

Libertatea de circulaţie şi colaborările intracomunitare, drepturi implicite aderării la UE au contribuit la salvarea vieţii acestui copil, ca şi a altor români. Acum, Eduard îşi face planuri să meargă la şcoală, să se joace aşa cum nu a putut până acum şi, mai ales, să uite de suferinţă.