Motivul pentru care tot mai mulţi români ajung la spital cu întregul organism în colaps
Nu este o boală, dacă e să ne luăm după manualele de medicină, dar ucide încet şi în tăcere. Tot mai mulţi români ajung la spital cu întregul organism în colaps. Este vorba de sindromul burnout, o epuizare fizică, mintală și emoțională, care aduce depresie, afecţiuni cardiovasculare, dar şi pierderi de milioane de euro pentru companii.
Acum patru ani, Cosmin Pojoranu și-a dezactivat contul de Facebook și a fugit la mare, deşi era mijlocul iernii. Venise momentul să pună o frână. Muncise până la epuizare.
Cosmin Pojoranu: „Tot aveam fantezii că-mi dau demisia și m-apuc de ceva, dar nu știam ce. Eram prins într-o capcană.”
Credea în munca lui, dar ajunsese să funcţioneze din inerție. Nu știa încă, dar trecea prin ceea ce psihologii numesc sindromul burnout, o stare de epuizare fizică și psihică, indusă de stresul prelungit, cronicizat.
Cosmin Pojoranu: „Eram destul de anxios vizavi de, culmea, starea mea de sănătate. Neglijând-o o grămadă de ani, când mi-am dat seama că se împute ceva, am început să mă concentrez mult prea mult pe asta. Și desigur că aveam tot felul de chestiuni medicale, sistemul imunitar mai slăbit.”
Corpul cedează sub presiunea stresului. Multe cazuri ajung la spital
O parte din cei care suferă de sindromul muncii în exces ajung mai întâi la camera de gardă, cu simptome specifice atacului de panică, după ce au ars toate resursele de a face față stresului. Alții se plâng de probleme cu memoria. De fapt, oboseala nu îi mai lasă să se concentreze.
Mihai Bran, medic psihiatru: „De multe ori, pacienții cu sindromul burnout ajung la colegii de la neurologie, cu dureri de cap, cefalee, cu stări de vertij, amețeală.”
Drumul spre burnout arată „la fel ca beţia în tinereţe"
Cosmin nu mai avea de mult un program fix. Lucra și în weekend, și noaptea. De multe ori îl apuca dimineața bifând sarcini.
Cosmin Pojoranu: „E la fel ca beția în tinerețe. Crezi că poți s-o duci, dar pe măsură ce avansezi în vârstă, prețul e din ce în ce mai mare. Corpul țipă, geme, și tu-i zici: taci din gură. Dar la un moment dat colapsezi.”
În Japonia, unii angajaţi mor din cauza muncii în exces
Chiar dacă încă nu este o boală în sine, conform manualelor de diagnostic, sindromul burnout provoacă o mulţime de afecțiuni cronice, printre care depresia și bolile cardiovasculare. Japonezii, renumiţi pentru o etică a muncii dusă la extrem, se confruntă cu un fenomen numit karoshi, oamenii care mor din cauza muncii în exces, prin accident vascular cerebral sau infarct.
Mihai Bran, medic psihiatru: „Se poate ajunge chiar la cazuri dramatice, de tentative de suicid.”
Dragoș Iliescu, psiholog și cercetător: „Stresul în sine nu te distruge, stresul e parte din viață, stresul prelungit te deformează. E ca și cum ai fi o minge de cauciuc și te presează stresul și revii înapoi la normal, dacă ai o perioadă să-ți permită să respiri și să revii înapoi la normal. Dacă nu ai acea perioadă, stresul prelungit te deformează.”
În Vestul Europei, angajatorii plătesc pentru stresul la care supun angajaţii
Prin afecţiunile pe care le generează, sindromul burnout pune o presiune financiară uriaşă pe sistemele de asigurări de sănătate. Determină pierderi de milioane de euro. Acesta este motivul pentru care state ca Marea Britanie sau ţările nordice obligă marii angajatori să deruleze programe pentru sănătatea psihologică a angajaţilor, dar şi să permită unor experţi independenţi să facă un audit al stresului.
Dragoş Iliescu, psiholog şi cercetător: „Şi sunt obligaţi să implementeze recomandările pe care le dă psihologul sau specialistul care face acel audit. Ce face legislaţia britanică, şi cele nordice, este să împingă înapoi presiunea mediului toxic din punct de vedere psihologic asupra angajatorului.”
În anul 2010, Toni Galeş era director de resurse umane la o companie germană de retail. Înainte să atingă pragul de burnout, lucra și câte 14 ore într-o zi obișnuită.
Antoaneta Galeş, director de comunicare companie de retail: „Veneam de la birou și nu făceam altceva decât să stau cu ochii într-o carte, să nu-mi dau seama dacă realizez ce citesc.”
Își setase singură obiective nerealiste și termene de predare tot mai strânse. Nici măcar nu-și dăduse seama că obosise.
Antoaneta Galeş: „Semnalul de alarmă a fost chiar soneria de la cuptor. Când am scos prăjitura de la cuptor și am văzut că e un dezastru, m-a apucat plânsul. Și am plâns vreo jumătate de oră și atunci m-am dus la medic.”
Depresia vine frecvent la pachet cu epuizarea
Așa a înțeles că depresia de care suferea a venit pe fondul burnout-ului. Au salvat-o o vacanță de trei luni, sprijinul colegilor și mai multe sesiuni de terapie.
Mihai Bran, medic psihiatru: „Există anumite terapii cognitiv-comportamentale, prin care respectiva persoană să își schimbe modul de a funcționa, să își organizeze mai bine timpul, poate să răspundă mai adecvat la stimuli din jurul lui.”
Românii, cei mai harnici europeni
Dar mai mult decât o problemă a individului, burnout-ul este o problemă a culturii organizaţionale şi a culturii muncii. Dacă este să ne luăm după orele petrecute la serviciu, românii sunt cei mai harnici europeni. Un român angajat cu normă întreagă munceşte, în medie, 2.080 de ore pe an. Cu 434 de ore mai mult decât un francez, în aceeaşi perioadă. Orele suplimentare ne fac mai susceptibili la burnout, mai ales dacă nu sunt compensate cu timp liber.
Dragoş Iliescu, psiholog şi cercetător: „Plata suplimentară a orelor suplimentare nu compensează stresul. Oricât de mulţi bani primesc în plus, tot în burnout s-au dus.”
Sărăcia împinge la epuizare şi boală
Numai unul din trei angajatori români oferă beneficii celor care lucrează peste program. În cercetările pe care le-a făcut, Dragoş Iliescu a înţeles însă şi că, de multe ori, orele suplimentare nu sunt opţionale.
Dragoş Iliescu, psiholog şi cercetător: „Salariile sunt atât de mici, sunt atât de teribil de pauperizaţi încât nu pot trăi fără acele ore suplimentare. Acei oameni inevitabil se vor îmbolnăvi.”
Vizitele la psiholog, necesare pentru a scăpa de burnout
Întoarsă în mediul corporatist, Toni a început să lucreze strâns cu colegii şi pentru a se ajuta reciproc să nu mai treacă nimeni prin asta.
Antoaneta Galeş: „Avem un seminar de management al stresului şi în care discutăm pe faţă aspecte importante cu privire la cum să avem grijă de noi înşine.”
Şi Cosmin a avut norocul să poată vorbi deschis cu colegii despre problema cu care se confrunta şi să primească ajutor. După mai multă vreme, asociaţia a mai angajat un om în departamentul său şi au putut împărţi munca. Însă Cosmin crede că n-ar fi depăşit episodul de burnout fără să fi făcut nişte vizite la psiholog.
Cosmin Pojoranu: „Mi-am dat seama că nu sunt indispensabil, planeta va funcţiona şi fără mine, am avut şi dovezi în acest sens. Mi-am mai dat demisia din diverse proiecte.”
Acum Cosmin învaţă să mai spună şi nu, se forţează să facă şi pauze, dar şi să-şi organizeze mai bine timpul. Vara trecută şi-a cumpărat o bicicletă şi o foloseşte cât de des poate inclusiv ca să meargă la muncă.
Cosmin Pojoranu: „Ai nevoie de pauză ca să te refaci, ca să poţi munci mai eficient. E ca la avion, trebuie să-ți pui tu întâi centura, trebuie să fii tu OK întâi, ca să poți să dai ce-i mai bun în muncă.”
Cum previi senzaţia de epuizare
În managementul oboselii şi hrana joacă un rol important. Adesea, prinși în vârtejul sarcinilor de lucru care se tot adună, amânăm sau renunțăm de tot la masa de prânz. Asta face ca seara să comitem și mai multe greșeli alimentare.
Dr. Laura Ene, specialist nutriţie: „Nu putem să facem alegerile potrivite în momentul în care ajungem flămânzi, obosiți, tracasați, după o zi plină de greutăți la serviciu și să ne bucurăm să mâncăm o salată sau un broccoli.”
Pentru a preveni senzația de epuizare, medicii mai recomandă un orar potrivit de mese, odihnă activă și hidratare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
