Mihaela Mihalache a născut o fetiţă înainte de termen. Cu diabet şi după un cancer la sân, mama a avut nevoie de îngrijiri medicale speciale. După o experienţă neplăcută într-o maternitate de stat, a ales una privată.
„Am stat o săptămână, am fost în comă diabetică şi nu m-a găsit nimeni. Am fost şi la terapie intensivă şi am văzut ce se întâmplă cu cele scoase din operaţie, m-am externat la cerere. Cu sarcina nu ştiu dacă aş fi avut şanse la un spital de stat. Era cât o palmă de om, unghia cea mare era cât un bob de orez”, își amintește Mihaela Mihalache, mama unui copil născut prematur.
Acum, bebeluşul a împlinit șapte luni şi a participat la primul marş din România dedicat prematurilor. E unul dintre cei 20.000 de nou-născuţi prematur în fiecare an, pentru care ar fi nevoie de aproape 600 de paturi. Spitalele de stat acoperă doar o treime.
„România încă păstrează aceeaşi distanţă faţă de media europeană, de două ori mai mare mortalitatea. Poate asigura 30-40% din îngrijirile pacienţilor critici neonatali”, precizează Cătălin Cîrstoveanu, medic primar neonatolog la Spitalul Marie Curie.
În România sunt deschise în acest moment 118 maternităţi, private şi de stat. Dintre cele de stat, doar 20 sunt calificate ca fiind de grad III, ceea ce înseamnă că pot primi cazurile grave şi au terapie intensivă pentru copiii născuţi prematur.
Acolo unde maternităţile au dotări, nu e destul personal calificat. Lipsesc medici, asistente, iar psihologii sunt mai degrabă o raritate.
„Nu cred că există maternitate care să fie mulţumită de numărul de personal din secţia de neonatologie”, spune Georgeta Sardescu, medic primar neonatolog la Spitalul Sfântul Pantelimon.
Doar la terapie intensivă ar mai fi nevoie de peste 100 de medici şi asistente. De existenţa lor depinde şansa la viaţă a unor bebeluşi care nu cântăresc la naştere decât 600 de grame.