Merișorul, tratamentul miraculos pentru numeroase boli

Merișorul (Vaccinium vitis idaea - L.) este un arbust din familia Ericaceae. Crește la altitudine mare, la peste 1.300 m altitudine, în pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite, având cerințe mici față de sol. Prosperă în solurile umede și acide din Massachusetts, în Alaska. Este un arbust nativ pentru regiunile nordice temperate, boreale și arctice din Europa și America de Nord. De fapt, este unul dintre puținii arbuști cu fructe pe care grădinarii îi pot cultiva cu succes în acele zone cu climă rece, potrivit site-ului garden.org. Este întâlnit și în regiuni muntoase din Europa Centrală și de Sud și în Asia.

Denumit popular: merișor de munte, afin, afin roșu, bujor, coacăz de munte, pomușor, în România, merișorul crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai ales cele din Transilvania, potrivit Agerpres.

Există două tipuri merișor: sălbatic sau american, care produce, în general, o recoltă pe an în timpul verii și cel european sau cultivat, care produce două recolte pe an, de vară (august) și de toamnă (sfârșitul lunii octombrie — mijlocul lunii noiembrie), potrivit www.fruit.cornell.edu.

Este un arbust tufos, înalt între 10-40 cm, cu tulpina cilindrică și ramificată. Frunzele sunt mereu verzi, alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte, mai închise la culoare pe fața superioară și cu puncte negre pe spate. Florile cresc pe vârfuri sub formă de clopoței de culoare alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Fructele sunt mici, zemoase, albe la început și roșii ulterior. 

Merișoarele sunt considerate încă din vechime tratamente miraculoase pentru numeroase boli, cu precădere pentru cele ale tractului urinar. Impactul lor benefic a fost descoperit de către strămoșii noștri și confirmat în zilele noastre prin studii specializate. Proprietățile medicinale sunt mai presupus de beneficiile nutriționale. Se folosesc, de asemenea, și frunzele pentru proprietățile terapeutice. Se taie ramurile care se pun la uscat, apoi se scutură frunzele prin batere. Se prepară sub formă de infuzie sau decoct.

Fructele se recoltează în perioada septembrie-octombrie. Ele sunt consumate proaspete, uscate, confiate sau conservate în diferite moduri. Substanțe active sunt: arbutină, hidrochinonă, tanin, flavonoizi. Cercetătorii au descoperit că acestea conțin mai multe flavonoide decât orice alte fructe de pădure. De asemenea, în compoziția lor se regăsesc vitamina C, vitamina A (beta-caroten), vitamine din grupa B (B1, B2, B3), precum și potasiu, calciu, magneziu și fosfor. Frunzele merișorului, mereu verzi, conțin taninuri (substanțe antimicrobiene și antioxidante), flavonoide (antioxidanți), având o acțiune puternic antiinfecțioasă.

Merișoarele sunt foarte prețioase pentru efectul lor antiinfecțios extrem de puternic, fiind folosite în industria farmaceutică, la producerea de medicamente antiinfecțioase extrem de sofisticate. Un studiu efectuat la Universitatea din Kuopio, Finlanda, a constatat că aceste fructe conțin cantități extrem de ridicate de quercetina, un flavonoid (un pigment prezent în multe fructe, legume, flori) cu proprietăți anti-inflamatorii puternice, potrivit www.healwithfood.org, fiind eficiente în calmarea durerii provocate de artrită și reducerea inflamațiilor.

Preparatele din frunze sunt diuretice, litontriptice (dizolvă calculii urinari), antidiareice, puternic antiseptice pentru căile urinare. Sunt recomandate pentru afecțiuni renale (mai ales litiaze), infecții urinare, cistite acute și cronice, uretrită, leucoree, pielonefrită. De asemenea, frunzele sunt incluse în compoziția unor ceaiuri diuretice. S-a consemnat și faptul că merișorul reduce mirosul urinei — efect benefic pentru vârstnicii care suferă de incontinență.

Sucul de merișor este folosit pentru prevenirea aglomerării de bacterii printre dinții, cauza formării tartrului și a cariilor dentare. Pentru aceste afecțiuni se recomandă clătirea gurii cu infuzie de plante combinate cu frunze de merișor.

Merișorul supranumit „insulina verde”, nu trebuie să lipsească din meniul zilnic al persoanelor cu diabet, deoarece au o concentrație scăzută de zahăr, și datorită proprietăților sale ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge, potrivit site-ului healthyfocus.org.

Totodată, frunzele și fructele pot crește acuitatea vizuală, au efecte antiseptice, antidiareice, astringente și diaforetice (provoacă transpirația).Vitamina C din fruct, împreună cu mineralele antioxidante, pot preveni gripa și guturaiul.

Este indicată consumarea fructelor sub orice formă (crude sau deshidratate, suc, sos etc.) și în mai multe reprize. Ele protejează organismul de bolile cronice, în primul rând de cele cardiovasculare, prin cel mai mare conținut de antioxidanți, dintre toate fructele comune, care se regăsește în merișoare.

Consumul zilnic de coacăze de munte, cum mai sunt numite popular, formează un zid de protecție împotriva bacteriilor patogene, precum ar fi E.coli, Helicobacter pylori (responsabilă pentru ulcerul gastric), Streptococcus mutans (principala responsabilă pentru cariile dentare). Responsabile pentru aceste beneficii medicale sunt proantocianidele din merișoare, care acționează împotriva diferitelor bacterii.

În plus, s-a mai demonstrat științific că merișoarele au un impact pozitiv în ceea ce privește lupta împotriva tumorilor maligne. Un grup de cercetători din Canada au demonstrat cum celulele canceroase de la nivelul glandelor mamare erau supuse unui risc mult mai scăzut de a evolua spre tumori, dacă se consumă aceste fructe, datorită proantocianidinei, un antioxidant de 20 de ori mai puternic decât vitamina C.

Datorită antioxidanțiilor, care neutralizează radicalii liberi din organism, merișoarele sunt un real sprijin pentru organism și în fața bolilor reumatice. Cura cu suc de merișoare poate să completeze și curele de slăbire: acizii organici au capacitatea de a reduce depozitele de grăsime, în doar câteva săptămâni, potrivit menționărilor de pe plantegoji.ro.

Cercetări recente publicate în 2014 au arătat că un consum regulat de merișoare (indiferent sub ce formă) împiedică bacteriile să se fixeze în organism, scăzând numărul infecțiilor și întărind sistemul imunitar, potrivit site-ului healthyfocus.org.