Astfel, vreme de patru zile, la Bucureşti se vor desfăşura Zilele Institutului Cantacuzino, pentru că săptămâna viitoare se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui Ioan Cantacuzino, cel care a pus bazele instituţiei.
Sucul de orz verde. Un supliment alimentar împotriva bolilor respiratorii. Este tot ce a mai rămas din moştenirea lăsată de Ioan Cantacuzino. Nici urmă de vaccinuri, seruri şi alte produse care au făcut celebru Institutul Cantacuzino în toată lumea. Acum clădirile se degradează, liniile de producţie stau cu lacătul pe uşă, iar în conturi se acumulează datorii uriaşe. Acesta este situaţia în care se află producătorul român de seruri şi vaccinuri.
Totul a început în 2010 când conducerea de atunci a Ministerului Sănătăţii a anunţat că liniile de producţie nu respectă standardele europene pentru fabricarea vaccinurilor. Singurul care se mai putea produce era serul antigripal. De anul trecut, însă, nici acesta nu a mai fost produs pentru că Institutului i-a expirat autorizaţia. Între timp, secţia de la Iaşi a Institutului a fost închisă definitiv.
Bani pentru modernizare au existat. Ba de la Banca Mondială, ba de la Ministerul Sănătăţii, de la Primăria Capitalei sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Însumate, au fost câteva milioane de euro dedicate modernizării. Însă, nici acum lucrările nu sunt gata. În loc de un război cu bolile contagioase, s-a dus un război al orgoliilor. În trei ani au fost patru directori. Ultimul dintre ei este un apropiat al ministrului, căruia Eugen Nicolăescu îi lua apărarea.
Anul acesta există promisiunea reluării producţiei de vaccin antigripal. În luna decembrie ar trebui să fie gata 400.000 de doze de ser, dar nimeni nu garantează acest lucru. Oricum campania de imunizare a fost deja devansată din cauză că Ministerul Sănătăţii nu a reuşit să cumpere nici din străinătate vaccin.