În Germania, aproape 90 la sută din populaţie beneficiază de servicii medicale în baza unei asigurări standard de sănătate.
Aceasta este colectată, la fel în România, din contribuţiile angajaţilor şi angajatorilor. Dar, în cazul persoanelor cu venituri anuale de peste 50.000 de euro există posibilitatea să încheie o asigurare privată de sănătate.
Pachetul standard de servicii cuprinde toate tipurile de asistenţă medicală, inclusiv pentru cei în vârstă şi tratamente pentru copiii care au nevoie de recuperare.
Francezii plătesc lunar o cotă la asigurările de sănătate, iar, per total, contribuţiile angajaţilor şi angajatorilor sunt aproape duble față de cele din România.
Din fondurile strânse, casele de asigurări decontează între 70 şi 80 la sută din costul oricărui serviciu medical. Diferenţa trebuie acoperită de pacient, fie prin plată directă, fie printr-o asigurare privată.
În cazul bolilor cronice, decontarea din partea caselor de asigurări este de sută la sută. În medie, 10% din cheltuielile totale pentru sănătate sunt acoperite de asigurările private.
În Olanda funcţionează sistemul privat, companiile oferind atât asigurări de sănătate obligatorii, cât şi private. Pentru finanţarea tratamentului bolilor cronice, populaţia contribuie lunar cu peste 12 la sută din venituri.
În alte ţări, precum Spania şi Marea Britanie, finanţarea sistemului de sănătate se face de la bugetul de stat din taxele şi impozitele colectate. În Marea Britanie, 80 la sută din problemele medicale se rezolvă cu ajutorul medicului de familie.