Mihaela Mihalache suferă de diabet şi este dependentă de insulină de peste 20 de ani. Acum şapte ani, a fost diagnosticată şi cu cancer mamar. În ambele cazuri, a apelat la sistemul privat de sănătate. În cel de stat a simţit că viaţa ei nu contează.
„Te doare să spui lucrul ăsta, că plăteşti atâţia ani la stat, dar totuşi te duci şi te loveşti de nişte bariere şi nişte mentalităţi. Am fost internată la maternitate şi mă întreabă: După atâtea complicaţii şi la vârsta asta pot să te întreb de de ce ţi-a mai trebuit copil?”, spune ea.
S-a tratat de cancer în Germania, iar acum trei luni a născut o fetiţă. Tot într-o clinică privată, după ce s-a informat singură şi a plătit.
„De cum intri pe uşă, cum eşti privit de la intrare, de la fişier. Stai la nişte cozi, nu mai spun de cum eşti tratat”, spune ea despre spitalele de stat din România.
Mihaela poate spune că a avut noroc. A aflat că are cancer într-un stadiu incipient al bolii şi şi-a permis să-şi plătească tratamentul. Alte zeci de mii de femei află prea târziu că sunt bolnave şi singura lor şansă, firavă, o constituie sistemul sanitar de stat.
Arena Naţională are 55.000 de locuri. Tot atâtea femei au fost diagnosticate fie cu cancer mamar, fie cu cancer de col uterin în România ultimilor cinci ani. Mai bine de jumătate nu mai trăiesc în prezent.
România este ţara europeană cu cea mai ridicată rată a mortalităţii prin cancer de col. Multe femei nici nu ştiu că au dreptul la teste gratuite.
„Anul trecut puteam să fi făcut 300-350 de mii de teste şi am facut 140 de mii. Dacă medicul de familie nu este înscris în program, doamna nu poate beneficia de program. Cam 40% din medicii de familie nu sunt înscriși în program”, spune Carmen Ungureanu, coordonator al Programului Naţional de Screening.
Tot româncele conduc şi în clasamentul deceselor cauzate de boli cardiovasculare şi hepatita C. Iar media lor de viaţă este de 77 de ani, cu doi ani mai mică decât cea europeană.