Ion Ilie a fost diagnosticat cu insuficienţă renală cronică anul trecut şi de atunci face dializă de trei ori pe săptămână. Acum o lună, s-a înscris pe lista de aşteptare pentru un transplant de rinichi, iar vestea că ar putea exista un organ compatibil a venit repede.
Odată cu el, alţi opt pacienţi au fost sunaţi şi chemaţi la Centrul de Transplant din Institutul Fundeni pentru a face testele de compatibilitate. Şansa lor a venit de la două familii din Capitală care au acceptat să doneze organele rudelor aflate în moarte cerebrală. Medicii au realizat un transplant de ficat şi patru de rinichi. Unul i s-a potrivit lui Ion Ilie.
Mai puţin norocos a fost Gheorghe Băloiu. După zece ani de dializă şi alţi trei pe lista de aşteptare pentru transplant, răspunsul a fost negativ.
Alături de el, trei mii de pacienţi cu insuficienţă renală şi alte trei sute cu probleme hepatice speră în fiecare zi la telefonul salvator. Unul care sună tot mai rar. Faţă de anul trecut, numărul donatorilor în moarte cerebrală a scăzut cu un sfert. De vină ar fi nu atât refuzul rudelor, cât sistemul incapabil să identifice cazurile şi să realizeze procedurile în timp util.
Prof. dr. Ionel Sinescu, preşedintele Centrului de Transplant Renal: „Este practic dureros pentru că este un segment care poate fi ameliorat printr-o mobilizare a noastră, a sistemului medical. Mai mult de 80% din familiile celor care au fost puşi în situaţia de a răspunde da sau nu atunci când cineva a ajuns în moarte cerebrală au spus da”.
Raportat la ţările similare, România ar trebui să aibă cel puţin 700 de donatori pe an. În 2014, numărul lor a trecut uşor de 150.