Naşterea naturală are avantaje atât pentru mamă, cât şi pentru copil.
AVANTAJELE naşterii naturale sunt multiple: o recuperare mai rapidă a pacientei (la două ore după naştere pacienta se mobilizează, se poate hidrata, poate mânca, poate sta cu copilul în cazurile de rooming-in), lactația se instalează mai repede, nu necesită medicaţie suplimentară, cel mult analgezice uşoare, recuperarea pe termen lung este spectaculoasă comparativ cu cezariana, îşi poate relua activităţile fizice într-un timp scurt.
Recuperare mai rapidă - După o naştere cu anestezie epidurală, organismul are nevoie de timp ca să-şi revină şi să-şi recapete libertatea de mişcare. În cazul unei naşteri naturale, te poţi ridica şi deplasa aproape instantaneu, fără să te confrunţi cu efectele secundare ale medicamentelor, hemoragii, infecţii postpartum sau alte complicaţii, care vin odată cu intervenţiile medicale.
Scade riscul de incidenţă a depresiei postpartum - O naştere care-şi urmează cursul firesc şi oferă posibilitatea mamei şi copilului să interacţioneze constant generează sentimente pozitive mamei care elimină, din start, un factor declanşator al depresiei post-naştere. Cercetările au demonstrat că naşterea naturală are un impact asupra scăderii riscului de incidenţă a depresiei postnatale.
Risc scăzut de cancer la sân - Studiile atestă că naşterea naturală reduce riscul apariţiei cancerului de sân. Modificările hormonale intense care apar imediat după naşterea vaginală şi în timpul alăptării reduc riscul apariţiei acestui tip de cancer.
Copiii născuţi pe cale vaginală prezintă un risc scăzut de astm şi dificultate la alăptare, un nivel de glucoză mai crescut sau risc scăzut de autism. Totodată, luând contact cu perineul, bebeluşul primeşte bacteriile benefice ale mamei care îi fortifică sistemul imunitar.
DEZAVANTAJE: Pentru mamele apte să nască natural, procesul nașterii presupune un travaliu nu întotdeauna ușor, pe parcursul căruia pot apărea complicații.
Durerea - poate fi controlată inclusiv în procesul de naștere pe cale naturală, dacă este nevoie, prin multe tipuri de tehnici: medicamentoase, inhalatorii, intravenoase, până la anestezie epidurală. Aceasta din urmă suprimă durerea, dar poate reduce, în unele cazuri, eforturile expulzive ale mamei, cu creșterea ratei de intervenție obstetricală (forceps, vacuum). Într-o naștere 100% naturală, singurele tehnici de alinare a durerii la care o pacientă poate apela sunt respirația, meditația, schimbarea poziției, TENS (stimularea electrică), eventual nașterea în apă.
Travaliul prelungit - Cu cât travaliul este mai lung, cu atât este mai epuizant atât pentru mamă, cât și pentru copil. Există limite de timp, deși tendința este de a nu încorseta temporal travaliul. Clasic, se admite să nu treacă două apusuri sau răsărituri de soare. Azi, travaliile peste 12 ore sunt socotite distotice și nefiziologice. Perioada de expulzie a travaliului își are de asemenea limite standardizate de timp și în prezența unei anestezii peridurale aceasta nu trebuie să depășească trei ore.
Epiziotomia - Epiziotomia este o incizie de la vulvă înspre anus orientată, de cele mai multe ori, lateral, care are rolul de a ajuta expulzia fătului și, în concepte obstetricale clasice, de a preveni o ruptură de perineu. Actual, nu se mai practică de rutină și nu este neapărat preferată unei rupturi moderate, neavând în studii clinice avantaje față de aceasta.
Nașterea traumatică, sângerarea masivă, rupturile mari de perineu, lacerările (rupturi superficiale) sau rupturile de col, vagin și vulvă sunt complicații nu întotdeauna posibil de prevăzut și controlat. Se asociază cu pierdere masivă de sânge și anemie severă. Până la 10% din nașteri pot avea astfel de complicații, mai degrabă asociate nașterilor cu intervenție obstetricală.
Pe termen lung, puțini dintre noi vorbesc de incontinența urinară pentru primul an după naștere până la 10-20% sau/și incontinența anală, în diferite grade, în unele statistici, până la 10%.
ASPECTELE PSIHOLOGICE - Dacă nașterea e una traumatică, mama ar putea suferi de sindrom post-traumatic.