Aurora Liiceanu, despre trauma psihologică: Unii nu mai reușesc să intre în viața socială și devin un fel de cadavre vii
Psihologul Aurora Liiceanu
„Avem mai multe categorii de traumă. Într-un fel, omul e mai interesant de morți. Moartea are un prestigiu psihologic foarte mare. Mai puțin se vorbește de supraviețuitori, care se împart și ei în multe categorii. Vor fi oameni care vor fi afectați ca vedere, ca motricitate, cum se mișcă. Se spune că supraviețuitorii luptă pentru viață și luptă împotriva morții, dar ei nu vor mai fi ca cei dinainte. Nu doar psihologic, unii nici fizic”, a spus Aurora Liiceanu în emisiunea 24 de minute de la Digi24.ro.
„Acest stres are o foarte lungă durată și nu se uită niciodată. Șocul post-traumatic se instalează imediat după șoc, iar șocul durează foarte puțin. De obicei, ești prins de avenimente administrative care te țin deoparte, dar când lucrurile devin stabile - Doamne ferește, ești în scaunul cu rotile sau nu mai vezi - atunci este o problemă, cine te mai ajută? Trebuie găsite formule de a sprijini acești oameni”, a completat psihologul.
Cât despre faptul că mulți psihologi și-au anunțat intenția de a face terapie voluntar cu supraviețuitorii și cu familiile victimelor, Aurora Liiceanu a spus că rămâne, totuși, problema lipsei de organizare. „Cine își ia această răspundere? Pentru că trebuie să fie cineva care să organizeze un serviciu care să înregistreze familiile care suferă și așa mai departe. Noi, ca organizare, suntem o nație extrem de netalentată”, a spus psihologul.
„(Sindromul de stres post-traumatic, n.r.) nu dispare. Apare acceptarea evenimentului nefericit care ți s-a întâmplat. Trebuie să accepți, pentru că nu ai ce face. Dar nu este ca la început, când ai respinge. Nu poți să crezi! Negarea. Apoi încep să se instaleze obsesii, dureri, suferințe, depresii, nu vrei să mai trăiești. O droaie de obsesii și emoții negative. Trebuie să fii ajutat ca să se ajungă la acceptare. Ultima este acceptarea. Acceptarea nu înseamnă uitare. Iar uitarea nu este ceva voluntar”, a mai spus Aurora Liiceanu.
Întrebată cât timp durează un tratament complet și eficient, aceasta a spus că, la viol, care este o formă de traumă, durează 15 ani – timp în care să fii permanent consiliat. „Unii reacționează profund, unii se sinucid, alții rămân în viață, unii nu mai reușesc să intre în viața socială și devin un fel de cadavre vii. Poți să fii psihologic dărâmat și să nu ai motive fizice”, a atras atenția Aurora Liiceanu.
Recuperarea psihologică în cazul celor care nu au fost răniți fizic, dar care au asistat la tragedie sau au rude și prieteni printre victime diferă în funcție de implicare. „Una este să fie copilul tău, alta este să fie cineva din familie sau un prieten foarte apropiat. Unii se duc și nu cunosc pe nimeni din victime, dar nu suportă această suferință umană inutilă”, a mai spus psihologul Aurora Liiceanu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
