"Tezaur Uman Viu", la 88 de ani: Dă și altora ce știi, să aibă cin' te pomeni!
"Dă și altora ce știi, să aibă cin' te pomeni", spune Adela Petre, o adevărată legendă vie a buzoienilor. Mama Adela a impresionat o lume întreagă cu ţesăturile ei. Iar 40 de kilometri distanţă, meşteşugul merge mai departe: Amelia Papazissu pregăteşte olimpici la ţesut!
Adela Petre are aproape 88 de ani, dar încă nu şi-a pierdut îndemânarea în a ţese... amintiri. Păstrarea tradiţiei strămoşeşti este misiunea sa de o viaţă. A fost declarată Tezaur Uman Viu de UNESCO, a îndrumat zeci de ucenici în arta populară şi a arătat lumii întregi că măiestria nu îmbătrâneşte niciodată.
Adela Petre: „Nu e greu, trebuie să vrei. În viață totul trebuie să vrei, încolo nimic în plus. Dacă vrei, poți”.
Adela Petre s-a născut în Munţii Buzaului, în anul 1929. Obiceiurile ţăranilor din acea vreme au făcut-o să îndrăgească arta populară şi s-o promoveze fără întrerupere. Astăzi, regretă că tot mai puţine datini sunt respectate.
Adela Petre: „Începând de la căsătorii și până la cel mai mic amănunt, nu se mai păstrează nimic.
Domnule, nu pleca fata de acasă să se ducă undeva la horă fără mamă. Era supravegheată tot timpul.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Obiceiurile și ele... mă uitam cu ani în urmă, veneau copiii măcar până la poartă și ziceau bună dimineața. Acuma, n-auzi, trece și ziua respectivă și nu mai auzi nimic”.
Mama Adela, aşa cum o numesc mulţi buzoieni, a învăţat tainele meşteşugului de la bunica sa. Originalitatea și autenticitatea i-au adus nenumărate premii naţionale şi internaţionale.
Adela Petre: „Bunica mea era o mare lucrătoare, lucra, țesea în război orizontal, eu cum ieșea dânsa din război intram și eu repede. O pândeam până pleca și eram și eu prezentă acolo. Să știu cum calc pe pedale... și mai târziu după ce am venit aici dânsa s-a ocupat de mine și m-a dat la Liceul Industrial”.
Ceea ce a moştenit de la bunici, Adela Petre şi-a dorit să dea mai departe. Ani la rând a ţinut cursuri gratuite pentru oricine îşi dorea să înveţe un meşteşug rar întâlnit în zilele noastre: ţesutul cu fir de capră.
Adela Petre: „Dă și altora ce știi, să aibă cine te pomeni. Așa cine să te pomenească dacă tu nu dai nimic, ții pentru tine?”.
Lucrările sale se găsesc acum în muzee din întreaga lume. De-a lungul timpului, a primit în atelierul său pe care îl avea cândva la Bucureşti, vizitele unor oaspeţi de seamă. Printre care şi Laura Bush, fosta primă doamnă a Statelor Unite.
Mama Adela își dorește ca arta ei să nu se piardă. Pentru că oamenii trebuie să ştie cine sunt și de unde vin: „Sunt prost impresionată că stăm prost cu cultura. E vina societății. O societate care e gata să moară. O societate care nu-i interesează decât afaceri, dacă poate să facă cât mai multe afaceri, în rest nu ne mai preocupă nimic deosebit. Mai suntem noi, ăștia bătrânii care vrem să mai menținem, dar în rest tineretul nu”.
În urmă cu un secol orice fată ştia să ţeasă la război. Cu cât stăpânea mai bine arta urzelii, cu atât dovedea că este o mai bună nevastă. Acum războaiele de ţesut sunt piese de muzeu. Nu şi în Valea Părului, acolo unde Amelia Papazissu, o altă deţinătoare a titlului te Tezaur Uman Viu, a reuşit să aducă "tineretul" la războiul de ţesut: „Am considerat că dacă eu am iubit acestă meserie, poate și copii vor reuși să facă ceea ce fac. Și mulțumesc lui Dumnezeu, fac”.
Iulia Papazissu, fiica: „O vedeam lucrând prin casă şi am vrut şi eu să încerc. Am încercat, mi-a plăcut. A văzut şi ea că mă descurc, că am potenţial şi am tot continuat”.
Iulia Papazisu este olimpică la ţesut. Chiar dacă puţini dintre noi ştim, meşteşugurile artistice tradiţionale au şi ele olimpiada lor.
Iulia Papazissu, fiica: „Pentru mine, olimpiada de ţesut înseamnă cam toată vacanţa mea de vară. Îmi place să lucrez, îmi place concurenţa. Când aveam 8 ani am luat premiul cel mare Maria Spiridon, care se ia doar o dată şi de atunci am luat numai premiul întâi”.
Amelia Papazissu: „Eu cred că s-a creat un fenomen în Buzău, în ceea ce privește țesutul. Și sper, în câțiva ani de zile să audă de Buzău, că sunt foarte, foarte mulți care practică țesutul. E un lucru bun”.
Un adevărat fenomen din Ţinutul Buzăului este şi Mircea Micu. Unul dintre puţinii meşteri populari români care îşi făureşte propriile instrumente: caval, bucium sau cimpoi.
Graţie talentului său de meşter şi de interpret, Mircea Micu este şi el inclus pe lista UNESCO destinată celor mai importanţi păstrători ai artei tradiţionale.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
