Străini care au ales să trăiască în România. Povestea scriitoarei britanice de la Măgura
Deşi nu sunt români, trăiesc româneşte şi iubesc România. Liniştea şi frumuseţea de la noi i-au convins să lase în urmă metropole, locuri de muncă bine plătite şi vieţi confortabile. Ce au câştigat în schimb aflăm de la cei pentru care țara noastră a devenit casa lor.
S-a mutat din Liverpool în Carpaţi, într-un loc în care nici măcar asfaltul nu a ajuns. A lăsat în urmă ţara natală, familia şi prietenii şi a devenit săteancă în Măgura, judeţul Braşov. Scrie cărţi şi articole despre cum şi-a găsit fericirea în inima Transilvaniei şi, mai mult decât atât, spune că nu ar renunţa la România pentru nimic în lume. Iată povestea Arabellei McIntyre Brown:
Drumul care urcă din Zărneşti spre Măgura este plin de hârtoape, iar atunci când iernile sunt grele, nu este deloc accesibil. Satul este pierdut între Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, la 1000 de metri altitudine, departe de lumea dezlănțuită. Aici sunt peste 400 de suflete, care trăiesc simplu și primitiv, fără dispensar, magazin sau drumuri. Puritatea locului îi atrage în special pe străini. Arabella McIntyre Brown este o scriitoare din Anglia, care a dat Regatul Unit pe satul românesc.
„Arabella a venit într-o excursie, a fost parte a unui grup mai mare, printre alte locuri prin care i-am dus, am fost şi aici, în Măgură”, spune Dan Marin.
„Ştiam că Arabella este scriitoare, are o viaţă a ei în Anglia şi nu credeam că o să facă faţă într-un sat din România”, mărturisește Luminița Marin.
Luminiţa şi Dan Marin au fost îndrumătorii turistici ai Arabellei, în anul 2002, atunci când scriitoarea a venit în vacanţă în Transilvania. Tot ei au fost cei care, impresionaţi de entuziasmul britanicei, au ajutat-o să-şi vadă visul împlinit: acela de a-şi cumpăra o casă în Măgura.
„În România vin foarte mulţi turişti străini, se îndrăgostesc de locul ăsta şi mereu ne spun: voi aveţi ceva ce noi am pierdut de foarte mult timp”, explică Luminița Marin.
Au trecut şapte ani de când Arabella și-a găsit locul în lume, la Măgura. Scrie, meditează, planteanză pomi şi flori, face gemuri și se bucură de viața idilică. Se dedică însă și comunității, îi învaţă pe copiii din sat limba engleză și și-a facut mulți prieteni.
„Nu aş fi supravieţuit primei ierni fără ei. Au fost foarte primitori, calzi, prietenoşi, au fost minunaţi. Şi au fost întotdeauna vecini buni. Unul dintre lucrurile pe care le apreciez cel mai mult în România, nu ştiu dacă se întâmplă şi în oraşe, dar la sat există acest concept de vecin. Este un fel de necesitate de a te asigura că vecinul tău este bine”, spune Arabella McIntyre-Brown.
„Noi nu prea-i dădeam multe şanse să reziste, or ea ne-a surprins, de la un an la celălalt. Noi spuneam: ah, anul ăsta sigur pleacă, se mută, n-o să mai reziste încă o iarnă. Mai ales că la orice casă se simte nevoia unei prezenţe a unui bărbat puternic care să facă tot felul de treburi, fără de care este greu să te descurci aici”, spune învățătoarea Roxana Preda, vecina Arabellei.
Arabella a descoperit Măgura după un moment de cumpănă din viaţa ei. Moartea surorii sale a tulburat-o atât de mult, încât avea mare nevoie de un loc în care sa se vindece. Cu moştenirea pe care a primit-o a cumpărat casa din inima munţilor Carpaţi.
„Sora mea? Ar fi râs. Pentru că noi am crescut într-un sat în care oamenii din jurul nostru erau la fel ca aici. Singura diferenţă este că aici nu avem râu, în Sussex aveam râu. Dar ea ar fi râs, pentru că eu am plecat din Sussex pentru a deveni fată de oraş, am locuit 11 ani în Londra şi apoi 20 de ani în Liverpool şi obişnuia să-mi spună: eşti aşa de orăşeancă! Şi ar avea o mare satisfacţie, în secret, dacă m-ar vedea aici. Ar fi iubit acest loc”, spune Arabella McIntyre-Brown.
De când se află în România, scriitoarea a publicat trei cărţi. Prima dintre ele spune povestea călătoriei din Liverpool spre Carpaţi.
„Toată lumea a spus că i-a plăcut să vadă România prin ochi străini, că i-am făcut să-şi vadă ţara altfel şi că au reuşit să aprecieze ţara într-un mod pe care au uitat să-l facă. Erau cu toţii atât de ocupaţi în a detesta guvernul şi vedeau numai lucrurile rele care se întâmplau aici. Ceea ce facem toţi până la urmă - și au spus că ceea ce eu am scris i-a ajutat să aprecieze mai mult ţara. În special, cei care au plecat. Au spus că i-a făcut să se simtă din nou mândri de ţara lor şi că vor să se întoarcă. Dacă experienţele mele îi ajută pe ceilalţi să depăşească clipele grele prin care trec este minunat. Am vrut să spun povestea a ceea ce pot vedea, adică adevărata Transilvanie. Nu ceea ce cred oamenii. Multă lume nici nu crede că Transilvania există. „Ăsta nu e un loc real”. Multe lucruri despre care credeam că sunt importante, atunci când trăiam în oraş, am realizat acum că nu sunt chiar atât de importante. Duc o viaţă simplă - şi este bine. Nu am nevoie de mult. De ce aş putea avea nevoie când am asta?”, spune Arabella arătând înspre munte.
„Ce ne-a plăcut la ea, în momentul în care a venit în Măgură, nu s-a izolat, că am zis: măi, o să se izoleze, îşi doreşte linişte, o să scrie acolo, o să se uite la Bucegi, la Piatra Craiului... Nu! S-a implicat în o grămadă de proiecte cu şcoala, se duce la şcoala din Măgura, ajută copiii la engleză. Asta am văzut la ea, implicarea ei în comunitate, atât cât poate, dar important este că nu oboseşte, merge pe acelaşi drum”, spune Luminița Marin.
Traiul de zi cu zi în România nu a speriat-o pe britanică şi oricâte provocări i-ar oferi satul izolat, ştie că nu este niciodată singură.
„M-am simţit ca acasă şi nu înţelegeam de ce. Sunt atât de fericită aici, chiar dacă am plătit un preţ mare, acela de a-mi lăsa prietenii şi familia în urmă, dar este un preţ care merită plătit”, mărturisește scriitoarea.
Chiar dacă trăieşte în munţi, Arabella McIntyre Brown este întotdeauna la curent cu ce se mai întâmplă prin ţară, la nivel politic şi economic. Însă consideră că există lucruri mult mai importante de care trebuie să ţinem cont în viaţă.
„Economia nu este importantă, pacea este. Şi omenia. Suntem toţi la fel. Oamenii sunt oameni. Şi pun mare preţ pe asta. Faptul că locuiesc aici mi-a oferit această perspectivă şi cred că este destul de importantă. Pacea exista deja aici. Tot ce am făcut eu a fost să îi permit să mă înconjoare. Tot ce am eu nevoie se afla deja aici. Am ştiut când am ajuns aici şi încă o descopăr zi de zi. Sunt recunoscătoare în fiecare zi”, spune Arabella McIntyre-Brown.
Iar recunoştinţa Arabellei nu se opreşte în Măgura. Cuprinde întreaga Românie, a doua ei patrie.
„Sunt acasă aici. Şi vecini e prieten. Consătean, oameni nu ştiu (oameni pe care nu-i ştiu) e consătean. Şi e important. Satul m-a primit în sat. M-a adoptat”, explică Arabella în românește.
(Reporter: Ioana Mihalca)
Citiți și: Străini care au ales să trăiască în România. Vânătorii de gusturi din Rătești
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
