Sacra Infermeria a fost una dintre primele clădiri pe care Cavalerii Ioaniţi le-au construit în Valetta, capitala Maltei. Primii pacienţi au fost îngrijiţi aici în anul 1575. A fost o instituţie medicală revoluţionară. Chiar dacă erau internaţi în spaţii diferite, femeile, sclavii sau cei care nu erau catolici primeau aceeaşi atenţie din partea doctorilor.
Rosette Micallef, director de marketing la Centrul Mediteranean de conferinţe: „Documentele spun că spitalul era unul dintre cele mai luxoase din Europa acelor vremuri. De exemplu pereţii în timpul iernii erau împodobiţi cu tapiserie din lână, iar vara cu tapiserie din mătase.”
Capacitatea maximă a spitalului era de 600 de pacienţi. În secolul al XVI-lea aici nobilii aveau propriile paturi şi toalete, un lux pentru mulţi români şi acum, in secolul XXI ! Ca mai toate castelele medievale şi Sacra Infermeria ascunde multe secrete.
Ana Giusti, ghid: „Sub această podea mai sunt alte trei nivele, vă aflaţi într-o clădire cu şase etaje. Sub noi era salonul de psihiatrie, sub acesta erau tunelurile, peşteri, un traseu de ieşire pentru Marele Maestru, aceste pasaje sunt închise astăzi, le-am mai folosit în Cel de-al Doilea Război Mondial, dar sunt închise încă de atunci. Iar ultimul nivel este la nivelul mării, unde bărcile intrau chiar sub clădire, era o zonă foarte bine păzită.”
Sacra Infermeria era atât de apreciată încât Marele Maestru (liderul Cavalerilor Ioaniţi) lua masa alături de pacienţi o dată pe lună. Tacâmurile din argint folosite în tot spitalul nu erau o extravaganţă, ci o dovadă a înaltului standard al regulilor de igienă. Spitalul avea chimişti pricepuţi care apelau des şi la ceea ce numim astăzi remedii naturiste.
Ana Giusti, ghid: „Aveam o specialitate de ciuperci, în insula-soră a noastră Gozo, care creşteau din octombrie până în martie şi se pare că aceste ciuperci făceau minuni pentru hemoragiile interne. Erau atât de eficiente încât Cavalerii de Malta trimiteau şi la Vatican.
Marele salon, de 155 de metri, are unul dintre cele mai lungi acoperişuri fără stâlpi de sprijin, din Europa.
Ana Giusti, ghid: „La ce vă uitaţi acum are aproximativ 400 de ani vechime, dar am pierdut peste 90% din picturi. Din simplul motiv că artistul a pictat direct pe piatră. Tavanul nu a fost niciodată distrus, nici măcar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când, potrivit datelor, am fost cea mai bombardată insulă din lume.”
Priceperea doctorilor de la Sacra Infermeria a intrat în legendă.
Ana Giusti, ghid: „Un chirurg devenea faimos în funcţie de cât de repede opera. De exemplu, amputarea. Chirugul lui Napoleon o făcea în 4 minute. Aici, se folosea ceva mai degrabă o ghilotină şi dura câteva secunde. Din păcate chirurgii credeau că dacă doare, funcţionează. ”
Rosette Micallef, director de marketing la Centrul Mediteranean de conferinţe: „Spitalul a fost folosit de către cavaleri până în 1798, francezii l-au folosit tot ca spital şi a continuat ca spital şi în vremea guvernării britanice. Până la Primul Război Mondial.”
Salonul folosit cândva pentru îngrijirea săracilor, este acum un important punct de întâlnire pentru personalităţile lumii şi oamenii cu dare de mână.
Ana Giusti, ghid: „Zilele acestea clădirea este folosită pentru dineuri, întâlniri oficiale, aici se ţin conferinţe importante, chiar anul trecut în noiembrie am avut aici summit-ul din Valetta. Scările de aici şi ceea ce erau cândva ferestre duceau într-o frumoasă grădină, care era plină de ierburi din care se făceau medicamente. Iar acum acolo este un teatru. Un teatru pe care îl folosim pentru o grămadă de activităţi, inclusiv pentru concursul Eurovision.”
Chiar dacă in prezent este un centru de conferinţe, povestea cavalerilor care au creat acest loc şi a spitalului de lux în care mii de oameni şi-au găsit vindecarea este spusă cu pasiune şi astăzi de maltezi.
Ana Giusti, ghid: „Încerc să fac dreptate locului, pentru că asta este o poveste adevărată şi ei ne-au ajutat să fim cine suntem astăzi. Aşadar, trebuie să le fiu devotată şi să îi învăţ pe oameni, cât de mult pot, istoria. Întotdeauna putem învăţa din trecut şi sunt norocoasă să am rolul meu în asta.”