Mamă, ce înseamnă moarte? Puțini sunt părinții care nu s-au confruntat, la un moment dat, cu această întrebare și încă e greu de spus care ar fi cel mai bun răspuns. Pentru mulți părinți nu este ușor să le vorbească copiilor despre moarte. Cum să reacționăm? Cum să le dăm sentimentul că sunt în siguranță?
Ar trebui să le vorbim deschis despre propriile noastre convingeri - fie că suntem credincioși, agnostici sau atei? E rău dacă prin răspunsul pe care îl dăm „înfrumusețăm” un pic lucrurile? Cercetările recente în domeniul psihologiei dezvoltării ne oferă câteva indicii, arată un articol publicat în The Conversation de trei cercetători de la University of East Anglia.
Moartea este un subiect care îi atrage foarte mult pe copii, este suficient să ne uităm la reacțiile lor atunci când asistă la moartea unei plante sau a unui animal. Observațiile lor arată că au o curiozitate sănătoasă, arată că încearcă să dea sens unei lumi complexe.
Cu toate acestea, mulți părinți consideră că moartea este un subiect tabu. Însă, de fapt, întrebările celor mai mici ar trebui să fie o ocazie excelentă de a le încuraja setea de cunoaștere și de a le vorbi despre biologie și despre ciclul vieții. Însă, în același timp, este important să ne arătăm sensibilitatea, spun cercetările în domeniul psihologiei dezvoltării.
Ce cred copiii
Cei mai mulți copii de vârstă preșcolară nu înțeleg ce înseamnă moartea din punct de vedere biologic și cred că este o altă stare a vieții, un fel de somn prelungit. La această vârstă, ei cred adesea că numai oamenii bătrâni și bolnavi pot muri. Ei își închipuie că cei care au murit pot simți foamea, au nevoie de aer și încă sunt capabili să vadă, să audă și să viseze. Pentru a avea o percepție mai matură, copiii trebuie să dobândească anumite cunoștințe esențiale despre moarte.
În general, între 4 și 11 ani, copiii ajung treptat să înțeleagă că moartea este o realitate universală, inevitabilă și ireversibilă, că ea rezultă din încetarea funcțiilor vitale și că pune capăt tuturor proceselor fizice și mentale. Cu alte cuvinte, până la vârsta de 11 ani, majoritatea copiilor sunt conștienți că toți oamenii - inclusiv ei și cei dragi - vor muri într-o zi, iar acest lucru va fi permanent.
Cu toate acestea, unii dintre ei vor înțelege acest lucru mai devreme decât alții, în funcție de experiențele lor și de discuțiile pe care le-au avut. Cei care s-au confruntat deja cu moartea unei ființe dragi - fie rudă sau animal - și cei care au o mai bună înțelegere a ciclului vieții, eventual în urma interacțiunilor cu animalele, tind să înțeleagă mai bine ce presupune moartea.
Ce rol are credința părinților
Educația părinților este, de asemenea, un factor decisiv pentru înțelegerea timpurie a morții. Părinții pot avea un rol esențial în conștientizarea anumitor realități biologice. Ei trebuie să profite de ocaziile adecvate și să le explice clar faptele biologice încă din primii ani ai vieții.
Religia și cultura joacă, de asemenea, un rol important în modelarea convingerilor copiilor. În timpul conversațiilor cu adulții, copiii se vor confrunta cu informații biologice, dar și cu credințe referitoare la viața după moarte și la lumea spirituală. Psihologii au stabilit că, pe măsură ce cresc și înțeleg faptele biologice despre moarte, copiii dezvoltă în general o viziune „dualistă”, ce combină biologia cu credințele.
De exemplu, un copil de 10 ani poate conștientiza că o persoană moartă nu se poate mișca sau vedea pentru că trupul său a încetat să mai funcționeze, dar se poate gândi că ea continuă să viseze și că i-ar putea fi dor de unii oameni.
Nu fugiți de subiect!
Așadar, bazându-ne pe ceea ce ne spun cercetările despre modul în care copiii percep moartea, cum să abordăm cel mai bine cu ei această problemă complexă și adesea încărcată emoțional?
În primul rând, nu vă feriți de subiect - nu ignorați întrebările puse, nu încercați să deviați conversația. În schimb, vedeți întrebările lor ca pe o oportunitate de a-i ajuta să înțeleagă mai bine ciclul vieții. Ascultându-le întrebările și ceea ce spun ei despre moarte, puteți, de asemenea, să le evaluați sentimentele și nivelul de înțelegere și, astfel, să determinați în ce măsură au nevoie de explicații și de sprijin. Un mesaj prea simplificat poate fi considerat condescendent, dar o prezentare prea complexă poate provoca confuzie sau chiar suferință, avertizează psihologii.
De exemplu, furnizarea prea multor informații despre cum a murit o persoană sau despre ce se întâmplă cu cadavrele poate provoca îngrijorări inutile, în special pentru copiii mai mici. Pentru unii copii, ideea că o persoană moartă are încă grijă de ei poate fi liniștitoare, dar alții pot fi tulburați de ea. A-i spune unui copil că o persoană dragă decedată continuă să aibă grijă de el nu este întotdeauna un gând liniștitor.
Un alt aspect-cheie este să fii sincer și să eviți ambiguitățile. De exemplu, dacă îi spui unui copil că un mort doarme, îl poți face să creadă că morții se pot trezi. Cu toate acestea, cercetările au arătat că acei copii care înțeleg normalitatea, inevitabilitatea și finalitatea morții sunt mai bine pregătiți și mai capabili să înțeleagă moartea atunci când se confruntă cu ea. Într-adevăr, copiii care au o astfel de înțelegere au mai puțină teamă de moarte.
Toleranță și sensibilitate
A fi sinceri înseamnă să recunoaștem incertitudinile și misterul care înconjoară moartea, evitând să fim dogmatici. Este important să le explicăm celor mici că există unele lucruri pe care nimeni nu le poate cunoaște și că este normal să coexiste convingeri aparent incompatibile. Indiferent cât de puternice vă sunt convingerile, indiferent dacă sunteți credincios sau ateu, recunoașteți că alții pot avea opinii diferite! Această abordare va încuraja toleranța față de credințele celuilalt, îi va încuraja pe copii să își dezvolte dorința înnăscută de a înțelege lumea și îi va inspira să aprecieze minunile și misterele acesteia.
Poate cel mai important este recunoașterea faptului că tristețea este normală și că este normal să ne facem griji cu privire la moarte. Cu toții suntem nefericiți atunci când pierdem o persoană dragă, dar, în timp, trecem treptat peste durerea noastră. Pentru a atenua anxietatea, subliniați câteva fapte reconfortante, cum ar fi probabilitatea ca el, copilul, și cei dragi lui să continue să trăiască pentru o perioadă foarte lungă de timp.
În cazul în care un copil se confruntă cu pierderea unei persoane dragi sau este el însuși pe moarte, fiți sensibili și plini de tact, dar fiți sinceri și deschiși în discuții. Copiii fac față mai bine anxietății atunci când știu că se pot baza pe explicații fiabile.
În cazul celor care știu că sunt pe moarte, este important să li se ofere ocazia de a pune întrebări și de a-și exprima sentimentele și dorințele.
Indiferent de circumstanțe, copiii vor încerca întotdeauna să completeze lacunele din cunoștințele lor dacă li se ascund lucruri importante, iar imaginația lor poate produce viziuni care sunt mult mai înfricoșătoare - și mai dăunătoare - decât realitatea.
