Ce mărci autohtone au rezistat 100 de ani?
Ce mărci autohtone preferau românii, acum 100 de ani? Cum se făcea publicitatea, la începutul secolului XX? În ce mod s-au schimbat abordarea și percepția asupra reclamei, de la antebelic la comunism și epoca postdecembristă? Expoziția "Made in Ro. 100 de ani de branding românesc" spune povestea unui veac de creativitate. Istoria publicității din ultimul secol, la DIGICULT.
La început de secol XX, politețe și eleganță peste tot. În interbelic, afișe stilate care fac carieră internațională. În comunismul timpuriu, propagandă și lozinci. După anii 60, reclame la tractoare și informație seacă. Ce-a urmat? Haosul democrației. O retrospectivă inedită ne familiarizează cu modul în care a evoluat - sau a involuat - publicitatea românească a ultimilor 100 de ani.
Andreea Dănescu, organizator: Ne-am gândit, efectiv, cum ar fi să sărbătorim Centenarul altfel decât o face toată lumea. Pentru că am zis că sunt elemente pe care poți să le găsești, la nivel cultural și de dezvoltare socio-economică a țării în reclame. Pentru că reclama e sufletul comerțului și, cum am găsit noi un citat din 1916, care zicea că reclama e sufletul mulțimii, poți să descoperi foarte multe elemente legate de cum s-au schimbat românii la față, în ultimii 100 de ani.
Afișe, pagini de ziar, obiecte familiare pentru alte vremuri alcătuiesc o radiografie ilustrată a creativității neaoșe. Și, pentru că există nenumărate mostre de imaginație și talent, cineva a decis să le colecționeze.
Andreea Dănescu, organizator: Florian Ciobanu, cu care am colaborat în trecut. El este, cred, cel mai avid colecționar de reclame și machete publicitare din România, are peste 35.000 și sunt toate "îndosariate" în niște saci, și cutii, și cutiuțe, și-am stat două săptămâni, la el în subsol, să alegem pe îndelete toate minunile astea. Strânge și obiecte de "memorabilia", foarte multe produse, am încercat, cumva, să facem un colaj: reclama și produsul, ca să vadă lumea ambele variante.
O selecție riguroasă e întotdeauna un lucru complicat. Dar și scuza perfectă pentru a-ți exersa, în mod creativ, subiectivitatea.
Andreea Dănescu, organizator: Am încercat, în primul rând, să surprindem ideea de brand sau marcă românească. Și lucruri care sunt impunătoare din punct de vedere vizual. Sau sunt trăsnite sau conțin anumite mesaje care sunt haioase, alăturări de cuvinte la care nu te-ai gândi în mod normal.
Proiectul "Made in Ro. 100 de ani de branding românesc" este și o bună ocazie de a observa în ce mod s-au transformat, stilistic, reclamele de la noi.
Andreea Dănescu, organizator: În primul rând, a fost o trecere istorică, să se vadă inclusiv diferența de stiluri: dacă vorbim de perioada antebelică și interbelică, sunt stiluri art nouveau, art deco. Constructivismul din anii '40, din anii '50, după care vine kitsch-ul comunist, într-un fel sau altul. Iar după anii 90 a fost și-acolo o perioadă foarte ciudată, până prin 2000, când reclamele se făceau cu bani puțini și se vedea lucrul acesta cu prisosință.
Când "sapi" prin arhive și colecții, dai peste tot felul de lucruri surprinzătoare.
Andreea Dănescu, organizator: Am găsit prima reclamă la aragaz. Care este foarte nostim, pentru că aragazul, ca și adidasul, într-un fel, a devenit, din substantiv propriu, substantiv comun. Aragaz, în perioada interbelică, era numele aparatului, care, acum, "Ce-ai în casă?", "Un aragaz". Deja brand-ul a trecut pe locul doi.
Chiar dacă, astăzi, suntem sufocați de publicitate, rămân în permanență lucruri de descoperit.
Andreea Dănescu, organizator: E foarte important de știut faptul că reclamele, înainte, erau făcute de către tipografii. Tiprografii, cumva, erau cei care dădeau tonul reclamelor. Angajau foarte mulți ilustratori, foarte mulți pictori. Practic, într-un fel, dacă vorbim de Ștefan Luchian, Vermont și Șirato, ei au fost primii creatori de recalme, așa cum le știm acum. Se lucra foarte mult în cromolitografii, se simțea nevoia de reclamă, pentru că și-au dat seama, în perioada antebelică și interbelică: reclama poate să-i ajute la creșeterea tirajului tipografiilor și al ziarelor.
Care e diferența dintre reclama de azi și cea din timpuri aproape uitate?
Andreea Dănescu, organizator: Aș zice că era mult mai onestă reclama, în trecut. Mie așa mi s-a părut, documentând toată expoziția, lucrurile erau spuse mult mai pe șleau și exista o poveste în spatele produsului. Cu cât te duci mai mult înspre comunism, cu atât totul devine mult mai pragmatic, util, nu mai vorbim despre un aragaz "Dragi gospodine, veniți să-l testați, pentru că este minunatul aragaz care va face plăcere soțului, prin mâncăruri nu știu cum...", în comunism spuneau "Aragazul este practic, util, intră în bucătărie", totul era foarte clar. După '89 se reîntoarce, cumva, zona la poveste. Povestea din spatele produsului. Probabil și fiindcă a intervenit criza din 2008, când trebuia să existe ceva, un factor diferențiator între branduri și s-a recurs foarte mult la story-ul ăsta al produselor.
Democrația românească a spulberat imensa majoritate a mărcilor cu istorie. Epoca postdecembristă se remarcă printr-un atac nemilos asupra trecutului.
Andreea Dănescu, organizator: Acolo e chiar un "cimitir de banduri", poți să spui, cum au dispărut aproape 95% din brandurile pe care le știm din interbelic și comunism. Și chiar avem în expoziție un panou apropo de toate întreprinderile, fabricile care au fost distruse de sistemul capitalist. Și, sincer, nu cred că există vreun stat din lumea asta, cel puțin din Europa de Est, care să se fi comportat așa cu brandurile lui naționale, după pragul de '89.
Declinul majorității mărcilor românești de dinainte de 1990 are și o explicație... omenească.
Andreea Dănescu, organizator: Cred că a fost și un fel de rezistență a populației, cred că au vrut să asimileze foarte repede ceea ce aducea nou capitalismul, brandurile noi, a fost o efervescență de branduri americane, "Le luăm pe astea mai noi, că-s mai frumoase, mai frumos împachetate sau ne povestesc lucruri mai interesante decât brandurile vechi, care ne aduc aminte de trecut". Și a fost momentul ăla, "ne lepădăm de tot ce înseamnă trecut", chiar dacă anumite elemente erau foarte bune, care reprezentau industria românească.
Dincolo de schimbări de regim politic, complicații sociale și reorientări stilistice, există mărci românești care rezistă de 100 de ani. Povestea unui brand de succes implică și o stratagemă neobișnuită.
Andreea Dănescu, organizator: Gubanul... Dumitru Guban, care este și inventatorul faimosului pantof Guban, care rezistă de 100 de ani - iată, chiar a rezistat 100 de ani - a fost un tip foarte șmecher, într-un fel. Pentru că și-a dat seama că, în perioada comunistă, ca să poată să-i reziste întreprinderea - comunismul abolind tot ce ținea de antreprenoriat - a donat fabrica statului, dar a avut o singură doleanță: să rămână el CEO-ul, adică directorul de operațiuni, tocmai ca să garanteze calitatea produslui. Și cred că ăsta a fost și motivul pentru care mai putem vorbi de Guban în zilele noastre.
Când organizezi o expoziție pentru care te documentezi îndelung, ai vreme să te și îndrăgostești de un exponat. Andreea are o reclamă favorită.
Andreea Dănescu, organizator: Asta este! E o reclamă la circul din București, care mi se pare genială, ca ilustrație. Bine, eu sunt foarte atașată de ea și pentru că mi-am făcut lucrarea de licență pe antropologia circului și, cumva, mi s-a părut foarte hazlie și este extraordinar de frumos desenată. E din perioada comunistă, dar anii '50, sunt ultimii care au marcat o reclamă a bunului gust.
Urmăriți emisiunea „Digicult” în fiecare sâmbătă de la ora 14:30, la Digi24.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
