Iar abdicarea lui Carol al II-lea în 1940 a avut loc într-un moment crunt pentru România - era imediat după pierderea Basarabiei și a Ardealului de Nord, fără ca armata română să tragă vreun foc.
Domnia lui Carol al II-lea a debutat la 8 iunie 1930 cu o situaţie unică în istoria monarhiilor moderne. Ca să devină rege, el şi-a detronat propriul fiu, pe micul rege Mihai, care domnea o regenţă de la moartea regelui Ferdinand în 1927. Anterior, Carol al II-lea renunţase la coroana României în două rânduri, din cauza unor legături amoroase.
Prima dată, în 1918, în plin război, s-a căsătorit la Odessa cu Zizi Lambrino, deşi ştia că îi este interzis prin Constituţie să se însoare cu o româncă. Până la urmă, actul de căsătorie este anulat, iar în 1921, principele moştenitor Carol se căsătoreşte cu principesa Elena a Greciei, mama regelui Mihai. Dar în 1925, viitorul Carol al-II lea renunţă din nou la tron, de această dată, din cauza legăturii cu Magda Lupescu.
„Părăsise ţara, părăsise drepturile de moştenitor, a revenit în 1930. Şi de data aceasta românii erau entuziasmaţi. Se punea capăt regimului slab, amorf al Regenţei. Şi toţi aveau încredere în acest om tânăr, energic, atrăgător din toate punctele de vedere. Aceste iluzii, nu la toţi, dar în număr crescând s-au spulberat cu vremea”, precizează istoricul Andrei Pippidi.
Unul dintre politicienii care au contribuit la instalarea lui Carol al II-lea la putere a fost liderul Partidului Ţărănesc, Iuliu Maniu.
„Iuliu Maniu a fost unul dintre cei mai capabili oameni politici din România, dar s-a înşelat o singură dată şi atunci s-a înşelat foarte tare. S-a înşelat atunci când a crezut în promisiunile viitorului rege Carol al II-lea. Pentru că Iuliu Maniu i-a cerut imperios lui Carol al II-lea să respecte anumite condiţii pentru a-l sprijini să revină ca rege. Carol al II-lea nu a respectat nicio condiţie pusă de Iuliu Maniu”, povestește Alin Ciupală, istoric.
Prima condiţie era regele să nu o aducă în ţară pe iubita sa, Magda Lupescu, mai ales că nu divorţase încă de principesa Elena, mama lui Mihai. Cea de-a doua era să respecte Constituţia ţării. Efectele încălcării acestor condiţii nu s-au simţit însă imediat. Carol al II-lea ştia să fie convingător.
Domnia lui Carol al II-lea coincide însă cu punctul cel mai înalt al economiei româneşti antebelice, iar societatea noastră este direct conectată la dezbaterile culturale din Occident. Regele încuraja şi industria şi artele. Dar în 1937, printr-o lovitură de stat, Carol al II-lea instalează un guvern de traseişti în frunte cu patriarhul Miron Cristea, supune referendumului o nouă Constituţie care anula separarea puterilor în stat şi desfiinţa partidele politice, apoi înfiinţează partidul unic: Frontul Renaşterii Naţionale. Febra totalitară ce cuprinsese Europa se manifesta astfel şi în România. Primul ministru I. Gh. Duca fusese asasinat de legionari în 1933, iar regele, în locul unui proces, a preferat lichidarea vinovaţilor prin execuţie sumară.
Totul se prăbuşeşte în 1940. După ultimatul sovietic de la 26 iunie 1940, România cedeaza Uniunii Sovietice Basarabia, iar ca urmare a Diktatului de la Viena, Ardealul de Nord este cedat Ungariei hortyiste, ambele fără luptă. În aceste condiţii, mareşalul Ion Antonescu, devenit premier îi cere regelui să abdice. Carol al II-lea semnează abdicarea la 6 septembrie 1940 şi părăseşte ţara împreună cu Magda Lupescu, iar Mihai redevine rege.
Carol al II-lea a murit în exil în Portugalia în 1953, dar nu înainte de a purta negocieri cu sovieticii pentru revenirea la tron, rămase fără urmări. Urmări are însă decizia din 1955 a tribunalului din Lisabona prin care Mircea Lambrino, fiul Zizi Lambrino este recunoscut ca fiu natural al lui Carol al II lea. Zizi Lambrino renunţase însă la orice pretenţii în anii 20, în unei schimbul rente plătite de guvernul român. Faptul nu îl împiedică însă pe fiul lui Mircea Lambrino, Paul Lambrino să aibă revendicări imobiliare pentru fostele proprietăţi ale lui Carol al II-lea.
În privinţa moştenirii dinastice, testamentul regelui Ferdinand spune clar că regele Mihai este succesorul său direct şi proprietarul castelului Peleş, construit din banii personali de Carol I.
„De la bun început, a fost un om al extremelor, sunt cunoscute toate aventurile sale care, din păcate, au avut şi consecinţe politice. Carol al II-lea, de asemenea, nu a putut deveni un model pentru români aşa cum fuseseră Carol I, regina Elisabeta, regele Ferdinand, regina Maria, românii nu au văzut în el un model de urmat”, spune Alin Ciupală
Osemintele lui Carol al II lea au fost repatriate în 2003 şi se află în biserica de la Curtea de Argeş, alături de mormintele înaintaşilor săi.