Un an de Digi24. Redescoperim reperele care contează, în „Conversații esențiale”

„Singura cale de a fi, nu numai a românilor, a oricui om de pe acest pământ, este cultura”, spunea Mircea Albulescu în emisiunea „Conversații esențiale”, la 2 martie 2012.

Noi am ales această cale: promovăm valorile autentice, nu vedetele îndoielnice. Personalități strălucite, scriitori, actori, regizori au venit în platoul Digi24 convinși de demersul nostru, încredințați de faptul că românii au nevoie de emisiuni culturale. Ei au devenit invitații noștri de colecție. „Invitații care sunt de profesiuni diferite spun lucruri atât de interesante, încât, cred că, cine a avut această idee, felicitări din toată inima”, a spus Luminița Gheorghiu.

Sunt repere în istoria culturii contemporane. Nu apar la talkshow-uri de duzină, deși au întotdeauna ceva greu și important de spus. Au ales Digi24 pentru că au crezut în importanța demersului nostru.

„Omul care stă în fața televizorului, ce îi dai, aia cere. Așa -i omul! Ce vede, aia vrea. Și dacă îi dați calitate, o să vrea calitate!”, spunea Oana Pella.

Pervertirea gustului public a devenit parcă un scop. Isterii televizate, divertisment deșănțat, vedete de doi bani apar și sufocă spațiul public. Iar cei care promovează acest lucru folosesc ca paravan expresia- asta vrea românul, asta-i dăm. Totul în numele raitingului.

„Fac o mare crimă profesională. Deturnează cuvintele de la adevar, le împing în zona minciunii și instalează minciuna și manipularea în capul oamenilor”, subliniază Gabriel Liiceanu.

Acum un an, am pornit împreună cu dumneavoastra pe drumul normalității. O normalitate care înseamnă să ne respectăm valorile, să le dăm importanța pe care o merită și să ne poziționăm corect și responsabil față de viitor.

„Doresc succes acestui canal de televiziune, care este o televiziune foarte bine din toate punctele de vedere, până acum, și sper să meargă mai departe”, a spus Mircea Cărtărescu

Conversațiile noastre de sâmbătă rămân esențiale. Într-o societate în care scara valorilor aproape că nu mai există, redescoperim împreună reperele care contează. Și dacă ele contează, și demersul nostru jurnalistic are la rândul lui valoare.