Domnia sa a avut loc în anii 30, perioada cea mai neagră a Europei moderne. Atunci comunismul făcea milioane de victime în Uniunea Sovietică, iar în Germania şi Italia se instala fascismul, fără ca marile democraţii occidentale să reacţioneze. Iar abdicarea lui Carol al II lea a avut loc într-un moment crunt: după pierderea Basarabiei și a Ardealului de Nord.
Domnia lui Carol al II lea a început în ziua de 8 iunie 1930 cu o situație unică în istoria monarhiilor moderne: și-a detronat propriul fiu, pe micul rege Mihai. Principele renunțase la coroana României în 1925, în urma unui scandal amoros având drept obiect relația extraconjugală cu Elena Lupescu, dar s-a răzgândit în anul 1927, după moartea regelui Ferdinand.
Nu toți cei zece ani de domnie ai lui Carol al II lea au fost tensionați. După depășirea crizei economice, în anul1933, România cunoaște punctul cel mai înalt din dezvoltarea sa antebelică și este conectată la marile dezbateri culturale europene. Carol al II lea, inteligent și cultivat, încurajează și dezvoltarea industriei și a artelor.
A instalat în 1938 o dictatură personală
Pornirile autariste ale regelui ies însă la iveală în 1937. În urma unor alegeri fără câștigător net, regele impune printr-o lovitură de stat un guvern de traseiști, declară starea de asediu, apoi supune referendumului o nouă Constituție care anula separarea puterilor în stat și desființa partidele politice. În plan politic, Carol al II lea a mers pe apropierea de Germania lui Hitler, ca contrapondere la amenințarea sovietică.
Abdică în 1940
Dar totul se prăbușește în 1940. După ultimatul sovietic de la 26 iunie 1940, România cedează Uniunii Sovietice Basarabia, iar ca urmare a Diktatului de la Viena, Ardealul de Nord ajunge sub stăpânirea Ungariei hortyiste.
Regele Carol al II lea abdică la 6 septembrie 1940 și părăsește țara. Mihai redevine rege, dar mareșalul Antonescu este conducătorul statului până la 23 august 1944.