Sfarmă-piatră şi binomul

Emisiunea România la raport, realizată de Andreea Creţulescu, e prezentată astfel pe site-ul postului România TV: „Noi dăm ştirea exactă! Informaţie proaspătă, corectă, obiectivă şi documentată despre ştirile de ultimă oră”. Semnul exclamării care încheie prima propoziţie trimite de fapt la primul ei cuvânt. Mesajul şi accentul sunt limpezi: NOI dăm ştirea exactă, nu ceilalţi. Situaţia seamănă întrucâtva cu lauda de sine pe care o practică Sinteza zilei, în al cărei clip de promovare se găseşte enunţul „În ultimii zece ani, doar noi am spus adevărul”. Sigur, automângâierea României la raport păleşte pe lângă radicalismul Sintezei, cu toate că ambele emisiuni îşi jignesc, voalat sau pe faţă, concurenţa. Andreea Creţulescu, omul care moderează emisiunea de la RTV şi care se laudă deja cu un palmares în materie de dat afară invitaţi din platou (Mihăiţă Calimente, Eugen Nicolicea, Valentin Ionescu), e girantul corectitudinii, obiectivităţii şi al prezentării unor ştiri de ultimă oră. Sau ar trebui să fie.

Comparaţia dintre România la raport şi Sinteza zilei nu e întâmplătoare, fiindcă posturile TV care le găzduiesc seamănă întristător de bine. Cu trei-patru luni în urmă, în numele adevărului rostit cu sfinţenie, Sinteza zilei a prezentat o înlănţuire de minciuni şi o făcătură jenantă, cu titlul „Cum se fură pădurile”. La rândul ei, România la raport are o relaţie stranie cu propria declaraţie de intenţie. Mai precis, o contrazice. Fără să ezite şi fără ca muşchiul conştiinţei profesionale a realizatoarei să aibă vreo tresărire. O dovadă de dată recentă poate fi găsită în ediţia de joi, 17 august 2017, în care Andreea Creţulescu şi invitaţii ei au preferat să ignore ştirea momentului şi s-au cantonat, nu pentru prima oară, în speculaţii şi scenarii care-l au în centru pe preşedintele Klaus Iohannis.

Care era ştirea momentului? Fireşte, primul atentat de la Barcelona, despre care se vorbea pe toate posturile de ştiri, inclusiv pe Antena 3. Care era preocuparea Andreei Creţulescu? Să-şi stârnească invitaţii în a-şi da cu părerea despre „care e noul binom care va conduce România”. Această formă de autism profesional e doar unul dintre semnele că Andreea Creţulescu n-a părăsit doar Realitatea, ci şi realitatea. Sigur, ea nu lucrează singură la discreditarea noţiunii de informare corectă a publicului. Înaintea ei, pe acelaşi post TV, Liliana Ruse făcuse un balet asemănător pe scena aluziilor şi a zvonisticii, asistată, printre alţii, de greu clasificabilul Dumitru Pelican. Când alte posturi intrau în legătură cu trimişi speciali din Spania, când cifra de 13 morţi ardea retinele privitorilor, când imaginile blurate abia dacă mascau oroarea, Andreea Creţulescu şi musafirii ei vorbeau despre „cele trei vulnerabilităţi ale lui Iohannis”. Şi nu oricum, ci într-un scenariu „exploziv, şocant şi incredibil”. Şi acum, înapoi la declaraţia de intenţie a emisiunii: „Noi dăm ştirea exactă! Informaţie proaspătă, corectă, obiectivă şi documentată despre ştirile de ultimă oră.” Serios?

Se mai cuvin spuse cel puţin trei lucruri despre RTV, cu sau fără România la raport. Primul ţine de acea cultură a relei-credinţe căreia postul lui Sebastian Ghiţă i s-a abandonat călcându-şi în picioare menirea. Iar reaua-credinţă nu se poate practica fără închirierea completă a conştiinţei. Sincopa de joi nu e un accident sau o abatere. Ea face parte dintr-un plan de intoxicare a publicului, pus la punct în culisele RTV şi aplicat fără ezitare. RTV e, de ani buni, o uzină de măsluiri, mistificări şi manipulări. Aici se minte cu titluri mari, negru pe galben. La RTV, nu în altă parte, a apărut pe burtieră titlul IOHANNIS CERE DE LA GUVERN LEGE PENTRU AMNISTIE ŞI GRAŢIERE, la câteva ore după ce preşedintele ţării asistase la o şedinţă de guvern tocmai ca să se asigure că Ordonanţele de Urgenţă NU vor fi aprobate.

Al doilea lucru face legătura cu o afirmaţie mai veche a lui Dan Diaconescu, o prezenţă statornică – şi deloc întâmplătoare – la RTV înainte de-a inra în detenţie. Afirmaţia e următoarea: „În câţiva ani vreau să otevizez România”. Punct ochit, punct lovit. Şi nu oricum. RTV este continuatoarea OTV, însă diferenţa dintre ele e mai mare decât prima literă din acronim. OTV era un fel de grădină a miracolelor adusă într-un studio de televiziune, pe care patronul o îngrijea recurgând la bani suspecţi şi uneori la şantaj. Vedeai acolo o faună pestriţă şi bufonardă, în faţa căreia prima reacţie era frecatul la ochi. RTV îi adaugă acel tip de slinoşenie propagandistică şi manipulatoare care a făcut trista faimă a fiţuicilor conduse de Corneliu Vadim Tudor. Altfel spus, RTV-ul de azi e un agregat compus din OTV-ul şi România Mare de ieri. Nu e greu de ghicit ce ne aşteaptă mâine.

Al treilea lucru, care ţine strict de România la raport, o vizează strict pe Andreea Creţulescu. Ca să moderezi o emisiune, e nevoie de câteva însuşiri, printre care afabilitatea, curtoazia şi o voce aptă să stimuleze dezbaterea, nu s-o împiedice. Promiţătoare la începuturi, Andreea Creţulescu şi-a croit în ultimii ani un portret de inchizitoare dură pentru interlocutori şi indigestă pentru public. Nu prea mai moderează, fiindcă nu prea mai e moderabilă ea însăşi. Taie macaroana, repede, contrazice frust, invită la precauţie, expediază fără menajamente. Pe lângă asta, are un glas abraziv, în care se întâlnesc polizorul şi scrâşnetul. I s-a spus, din cauza asta, „Sfarmă-piatră”. Şi pe bună dreptate. Când Andreea Creţulescu termină de rostit o frază, ecoul e o uşă care scârţâie ameninţător. Şi o bucată de cremene în care cineva a izbit cu toporişca.