România sărăcită. Jaful, politică de stat a URSS faţă de cei învinşi
Despăgubirile erau fixate la 300 de milioane de dolari, dar prețurile aveau ca referință anul 1938, la care era acceptată o marjă de plus 15%. Însă, până la sfârșitul războiului, cotațiile internaționale la mărfuri erau deja cu 33% mai mari. Jumătate din suma datorată avea sa fie plătită în petrol.
Aproape 54 de milioane de dolari se duceau sub forma de cereale, animale și lemn. Restul până la 300 de milioane de dolari erau transferuri de mijloace de transport și tehnologie industrială. Au luat calea sovietelor linii de asamblare, fabrici întregi. Fabrica de avioane de la Brașov, cuptoare siderurgice, fabrici de țigări, chiar și tipografii au fost confiscate. În contul despăgubirilor au fost incluse 6.000 de vagoane de tren și 355 de vapoare comerciale. Au plecat toate catre URSS și nu au plecat goale.
„Suma în sine nici nu merită să fie absolutizată sau discutat numai despre această sumă pentru că ce s-a întâmplat a fost că trupele sovietice au rechiziţionat mult mai multe lucruri şi nu toate au fost trecute şi contabilizate cu adevărat în contul despăgubirilor”, a afirmat istoricul Bogdan Murgescu.
Societăţi mixte cu capital egal român şi sovietic, formate pentru a facilita plata despăgubirilor de război
Era luată vita omului din bătătură ca rechiziţie, ceasul de la mâna ca pradă de război, dar până şi Conservatorul Bucureşti a fost uşurat de piane, trimise să doteze diverse instituţii proletare ale URSS. Mâna lungă a sovietului suprem a fost bine înfiptă în gâtul economiei româneşti prin sovromuri. Erau societăţi mixte cu capital egal român şi sovietic, formate pentru a facilita plata despăgubirilor de război.
La început, participaţia armatei învingătoare a fost sub formă de planuri şi soluţii tehnologice - consultanţă i-am spune astăzi. Ulterior, sovromurile au ajuns să domine economia românească prin preluarea de către URSS a participaţiilor germane în România ca despăgubiri de război în contul Berlinului. Capitalul nemţesc se dezvoltase puternic în anii '30, în dauna partenerilor tradiţionali, Marea Britanie şi Franţa. Ruşii au luat tot ca despăgubire şi, prin acest transfer şi jaful care urmat, practic România a plătit despăgubiri în contul Germaniei.
„Primele sovromuri în 1945 au fost Sovrompetrol, care se ocupa de exploatarea petrolului, Sovromtransport, care practic deţinea poziţii de monopol cel puţin în transportul naval, o societate de transport aerian, aşa-numitul TARS, deci trei domenii foarte importante şi, nu mai puţin important, Sovrombanc, creat în domeniul bancar, prin preluarea acţiunilor germanilor de la o serie de bănci cu capital privat din România”, a povestit istoricul Florian Banu.
Toate domeniile cheie ale economiei erau controlate de Uniunea Sovietică, iar dominaţia era facilitată de scutirea de taxe a acestor societăţi mixte. În 1945, Sovrompetrol genera o treime din producţia de petrol. În 1950 acoperea 100%. Târziu, în 1952 se înfiinţează Sovromcuarţit. Numele era înşelător. Era o societate care, de fapt, se ocupa cu exploatarea zăcămintelor de uraniu, luat de URSS pentru a face primele sale bombe nucleare.
„În momentul în care s-a înființat Sovromcuarțitul, exploatarea a mers pe acele filoane care erau cele mai bogate, iar cele care presupuneau cheltuieli mai mari, investiții mai mari erau abandonate”, a mai spus istoricul Florian Banu.
Sovromurile, calea prin care România a devenit vasalul economic al URSS
Prin intermediul sovromurilor, România devine vasalul economic al marelui vecin de la est. Aproape 90% din exporturi merg către URSS, iar jumătate din importuri sunt pe aceeași relaţie. Exportul este însă subevaluat, în timp ce importul se face la cotații internaționale. Nici măcar în anii razboiului România nu ajunsese la un asemenea grad de dependență față de fostul aliat. Germania a atins maximum 56% din exportul românesc.
„Moartea lui Stalin în martie 1953 a produs o schimbare şi la nivelul conducerii sovietice. Nikita Hruşciov spune în memoriile sale - „am înţeles că sovromurile sunt pentru români ca nişte bătături de la degetele de la picioare”, a mai susținut istoricul Florian Banu.
În 1956, sovromurile sunt desfiinţate, dar România va răscumpăra participaţia sovietică în aceste societăţi. Iar plăţile se vor întinde până în anii '70. Se apreciază că, prin aceste societăţi, România a fost scuturată de circa 2 miliarde de dolari, ceea ce în banii actuali ar însemna o sumă de 30 de miliarde de dolari. Pe fondul acestei secări a ţării prin metode indirecte, România avea dificultăţi uriaşe în plata despăgubirilor oficiale, cele 300 de milioane de dolari. Nu era o sumă de neglijat. Reprezenta 55 la sută din venitul naţional al României din 1945.
În acel an, sub diverse forme, România plăteşte 5,6 milioane de dolari. Era prea mult pentru o ţară deja sufocată de efortul de război de aproape patru ani pe ambele fronturi. În ţările occidentale, învinse sau învingătoare, reconstrucţia de după război a fost uşurată de Planul Marshall, programul de asistenţă financiară americană pentru Europa distrusă de război.
60% din producția țăranului, pentru URSS
A fost un plan la care au dorit să participe chiar şi autorităţile comuniste de la Bucureşti şi din celelalte ţări ce vor intra în componenţa blocului sovietic, dar Moscova s-a opus vehement. Avea nevoie de ţări sărace pentru a le putea controla. În România, ruşii intenţionau să epuizeze anumite categorii de materii prime, aşa că au lansat o serie de comenzi care frizau ridicolul - cereau cantităţi industriale de mătase, bumbac şi alte materiale care nici măcar nu se produceau pe scară largă în România.
În 1946, producţia agricolă este grav afectată de secetă. Dar şi în aceste condiţii grele vagoanele cu cereale către învingător mergeau din belşug. Plăţile trebuiau făcute căci erau impuse despăgubiri de 5% pentru orice lună de întârziere. Ţăranul român avea ca primă sarcină, trasată de partid, să-şi dea cotele către stat.
Până la 60% din ce producea ţăranul român se ducea pentru a hrăni omul sovietic. Populaţia de la noi rămânea cu lipsurile. În 1947 România cunoaşte foametea, iar în regiuni întinse din Moldova oamenii mor de inaniţie. Până şi aceste tragedii devin instrumente de manipulare. Propaganda comunistă a vremii găseşte vinovatul. Începe să contureze portretul duşmanului de clasă, un portret care va reveni obsedant în anii ce vor urma.
Mărfurile de bază erau o raritate şi preţurile urcă vertiginos. Dar până şi aceste realităţi economice castastrofale vor fi folosite pentru a făuri omul nou. Iar omul nou trebuia să fie sărac.
Campania „23 august 1944 - Istoria furată”, demarată de Digi24 la începutul acestei săptămâni, se încheie cu o dezbatere amplă asupra unei zile care a schimbat destinul unei națiuni. Vineri, de la ora 19.30, într-o ediție specială moderată de Elena Vijulie și Dan Suciu, istoricii Stelian Tănase și Lavinia Betea, analistul politic Emil Hurezeanu și consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, trag concluziile unei campanii prin intermediul căreia Digi24 a recuperat istoria furată.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
