România de fațadă | Clădiri salvate pe bani europeni
Printre sute de ruine, există şi exemple de clădiri istorice care strălucesc astăzi mai mult ca niciodată. Sunt construcţii care de-a lungul anilor i-au încântat pe toţi cei care le-au trecut pragurile, dar care inevitabil au căzut pradă timpului. După zeci de ani în care autorităţile au amânat renovările din lipsa banilor, salvarea a venit de la Uniunea Europeană.
Cea mai mare fortificaţie în formă de stea cu şapte colţuri din România străluceşte la Alba Iulia. Cetatea Alba Carolina a fost salvată după şapte ani de lucrări.
Tudor Roşu, istoric Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: „Cetatea propriu-zisa, zidurile nu erau atât de mult afectate. Mai degrabă vorbim de porţi, acelea erau într-o stare avansată de degradare. Nu era pusă în valoare turistic şi faptul că publicul nu avea acces în foarte multe zone.”
60 milioane de euro, bani europeni, a costat restaurarea.
Mihai Coşer, purtător de cuvânt Primăria Municipiului Alba Iulia: „Vă dați seama că asta ar fi însemnat un efort bugetar colosal care s-ar fi acoperit în vreo câțiva ani din bugetul orașului. Ar fi fost imposibil ca cineva să canalizeze o asemenea sumă de bani spre un singur obiectiv, pe o perioadă atât de lungă de timp.”
250.000 de turişti trec prin porţile cetăţii anual.
Dan Chindriş, ghid: „Majoritatea turiştilor vin din ţări europene precum Germania, Franţa, Spania, dar nu lipsesc nici turiştii din SUA, Canada, Japonia.”
Cetatea Alba Carolina a fost construită la începutul secolului 18. Fortificaţia se întinde pe 110 hectare.
Într-o altă parte a ţării, un alt simbol a fost salvat: Palatul Culturii din Iaşi. Reabilitarea a durat opt ani şi a costat 27 de milioane de euro. Construit în stil neogotic, Palatul Culturii se înalţă pe ruinele curţilor domneşti medievale.
Sorin Iftime, muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei: „Avem în palat în urma restaurării mai multe astfel de casete care ne arată istoria clădirii. Aici avem partea cea mai veche de la 1803-1806 sunt urme din palatul lui Alexandru Moruzzi.”
Sorin Iftime, muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei: „La 1907-1908 când s-a construit actualul palat, arhitectul Berindei a decopertat nişte ziduri pe care le-a pus pe un plan, dar arheologia era prea tânără la acea vreme pentru a face cercetări satisfăcătoare şi aşa s-a înălţat palatul actual şi abia această restaurare a permis o cercetare în detaliu.”
Banii pentru restaurare au venit de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Iniţial ar fi trebuit investite 10 milioane de euro. Suma nu a fost suficientă.
Makkai Popa, inginer tehnic Palatul Culturii: „Trebuia modificat acordul cu banca europeană şi a durat plus procedurile de licitaţie toate celelalte au durat cam trei ani, au fost întrerupte lucrările.”
În final, rezultatul i-a uimit pe vizitatori.
Clădirea emblematică a oraşului a fost iniţial Palat Administrativ şi de Justiţie. Astăzi, Palatul Culturii găzduieşte mai multe muzee.
În centrul vechi al Constanţei, restaurantul unde veneau cândva Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea şi Alexandru Vlahuţă s-a redeschis şi încearcă să redea atmosfera acelor vremuri. Casa Hrisicos, a fost construită în 1900 de un negustor grec de vinuri. În anul 2007 un om de afaceri din Bucureşti a investiti în clădire şi a renovat-o respectând stilul arhitectonic al vremii. A fost mult de muncă, spune el, pentru că între timp casa fusese transformată.
Dragoş Panait, proprietar: „Era schimbată pe faţadă. A fost foarte multă marmură, cum este stilul fiecărei bănci, dar arăta ca o clădire... parcă îţi arăta un nume de la început. Arăta un nume de stabilitate.”
Lucrările de refacere a Casei Hrisicos au durat şase ani. Proprietarul a dorit să păstreze în totalitate aerul boem al anilor 1900. Mobilierul şi toate decoraţiunile din restaurant aduc aminte de acele vremuri.
La subsol vor fi amenajate crame pe trei etaje, la parter restaurantul funcţionează deja, iar sus vor fi camere unde turiştii se pot caza.
Michele Mingozzi, chef: „75% din meniul nostru este bazat pe produse din peşte şi fructe de mare. Folosim materii prime locale, folosim şi din zona Greciei, importăm peşte din Grecia, puţin din Italia.”
Palatul Jean Mihail din Craiova ar fi rămas un morman de amintiri dacă autorităţile locale nu ar fi intervenit la timp. Imobilul care găzduieşte acum Muzeul de Artă a fost reabilitat cu fonduri locale şi europene. Sute de vizitatori vin aici în fiecare săptămână.
Clădirea muzeului de artă a fost construită la începutul secolului trecut la comanda lui Constantin Mihail, unul dintre cei mai bogați români de la acea vreme. Imobilul a găzduit numeroase evenimente istorice printre care tratativele româno-bulgare, în urma cărora țara noastră a cedat Bulgariei Cadrilaterul.
25 de milioane de lei a costat refacerea clădirii. În muzeu se pot admira între alte opere importante ale lui Brâncuşi, Luchian sau Grigorescu.
Emilian Ştefârţă, directorul Muzeului de Artă Craiova: „Gândiți-vă că s-a decopertat pâna la roșu, până la cărămidă, toată structura, anumiți pereți au fost îmbrăcați cu plasă metalică și betonați, planșeele doar de lemn sunt din beton armat.”
Misiunea de a reabilita imobilul nu a fost una uşoară. Cel mai greu a fost înlocuirea materialelelor deterioare.
Clădirea a fost construită de meșteri italieni care au folosit cele mai bune materiale de la acea vreme, marmură de Carrara pentru scări, sticlă de Murano pentru candelabre, dar și mătase de Lyon pentru tapițeria de pe pereți.
Valentina Călin, muzeograf: „Patrimoniul muzeului nostru are 8.600 de piese, dar jumătate din ele sunt de grafică. În principal, vizitatorii când vin la Craiova știu că vor găsi aici lucrări de Grigorescu, Luchian, Toniță, Palladi, Pătrașcu.”
Turist: “Prima impresie este spectaculoasă. E ca şi cum un rege şi o regină locuiesc aici şi este foarte frumoasă.”
Un loc aparte în muzeu îl ocupă expoziţia dedicată lui Constantin Brâncuşi, unde se regăsesc piesele Sărutul şi o copie a celebrei Domnişoara Pogany.
În Bucureşti, de cele mai multe ori, clădirile simbol ale oraşului au fost salvate de investitorii privaţi. Este cazul Hanului lui Manuc, construit în urmă cu 200 de ani de Manuc Bei. Imobilul are o istorie extrem de încărcată. A fost centrul comercial al Bucureştiului vreme de zeci de ani şi tot aici s-a semnat în 1812 Pacea de la Bucureşti, între Imperiul Ţarist şi cel Otoman, prin care Basarabia a fost alipită Imperiului Rus. În 2007, hanul a intrat într-un proces total de restaurare, iar clădirea a fost redeschisă în 2012, după o investiţie de două milioane de euro.
Turist: “E unul dintre simbolurile Bucureştiului. E interesant să stai într-un local atât de vechi, tradiţional, să iei prânzul aici.”
Tot un om de afaceri a redat şi strălucirea Casei Oprea-Soare. Imobilul a fost construit în 1914 de arhitectul Petre Antonescu pentru unul dintre cei mai bogaţi comercianţi din Bucureşti, Dumitru Oprea Soare. Casa, o bijuterie arhitectonică în stil neoromânes,c a fost confiscată de comunişti care au transformat-o în restaurant şi au redenumit-o Casa Bucur. După revoluţie, statul a vândut-o unor investitori privaţi, dar imobilul a fost revendicat şi de moştenitorii lui Dumitru Oprea Soare. În cele din urmă, aceştia au câştigat procesul şi au revândut-o. A fost cumpărată de un lanţ de restaurante şi restaurată complet. Casa a fost redeschisă publicului în 2006.
Printre puţinele clădiri renovate de autorităţi se numără Hanul Gabroveni. Construit acum 200 de ani, hanul ajunsese într-o stare aproape totală de degradare. Acoperişul era complet distrus, iar pereţii stăteau să cadă. Hanul a intrat în reparaţii capitale în 2012. Renovarea a costat 37 de milioane de lei.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
