Cei doi suedezi, Gunnar si Irene Fager, foști dascăli, au o prietenă în Drobeta Turnu Severin, care acum 20 de ani i-a adus pentru prima dată în comuna mehedințeană Cireșu. Așa începe povestea. Condițiile în care trăiau copiii, lipsurile și mai ales dorința de învățătură i-au făcut pe cei doi suedezi să investească în școala de la Cireșu.
„(Cum o vezi pe doamna învățătoare? - n.r.) Şi ca o doamnă care mă ajută să învăț, și ca pe mama mea”, spune Elena.
Părinţii şi-i vede la sfârşitul săptămânii şi în vacanţe. Asta, deşi familia locuieşte la doar 15 kilometri de şcoală.
„Copiii care locuiesc la acest internat vin de la distanțe cuprinse între 5 și 15 kilometri. Copii care, dacă nu ar putea să stea la internat, ar fi neșcolarizați”, spune Nicolae Dragu, directorul școlii.
„Fac treaba. Se duc cu vitele, se duc cu căruța la apă. Nu se joacă”, spune mama Elenei.
Elena este doar unul dintre copiii ai căror părinți nu-și permit să-i ţină la şcoală. Paradoxal, destinul lor, al câtorva zeci de pui de om aflaţi la început de drum, depinde de generozitatea unor oameni pentru care viaţa a ajuns la vremea concluziilor. Şcoala din Cireşu şi internatul, care găzduieşte 60 de elevi din mai multe sate din Mehedinţi, sunt finanţate, de 18 ani, de o familie de pensionari suedezi.
Foşti profesori, doi străini cu suflet mare dau o lecţie de viaţă unui stat român neputincios. Irene si Gunnar Fager au aflat de copiii de la Cireșu de la niște prieteni din Drobeta Turnu Severin. Au mers împreună la școala din sat.
„Ne-am dus în satul Cireşu şi acolo ne-am întâlnit cu directorul şcolii, care ne-a povestit despre situaţia grea din şcoala sa. El nu ne-a cerut bani. Să fii copil în România, la ţară, este foarte dificil. Noi trăim la ţară în Suedia şi copiii noştri pot merge la şcoală, la liceu sau universitate chiar dacă au crescut la ţară”, spune Irene Fager.
Nu le e greu să adune în fiecare an banii pentru Cireşu, spun Irene şi Gunnar. Au mulţi prieteni generoşi, iar oamenilor le place să ajute.
„Avem acest proiect de mai bine de 20 de ani. Deci ne-am descurcat să avem banii necesari. Am avut sponsorizări şi din alte părţi ale Suediei. Noi am numit asta familia lărgită. Un copil din Cireşu să aibă o altă familie în Suedia, care să-l ajute cu ceva bani pentru mâncare, pentru dentist, pentru ochelari dacă are nevoie. Am fost în vizită în mai anul acesta şi am văzut că totul este în regulă. Pentru viitorul an şcolar am reuşit să strângem banii. Ne-a luat un an şi nu stiu cât de mult vom mai trăi”, mai spune Irene Fager.
Fără sprijinul acestor oameni, cei aproape 70 de copii care învață acolo ar fi abandonat studiile. Ei provin din familii sărace, care trăiesc din agricultura de subzistență și care nu le permite să plătească școala copiilor. Investiția din școala Ciresu se ridică la ordinul zecilor de mii de euro. Un proiect extraordinar, care demonstrează că oamenii pot ajuta alți oameni, chiar dacă nu se cunosc și chiar dacă îi despart mii de kilometri.